Blog

Vin picuri de tristețe, din larg, să se-mpreune

 Cu alb nisipul mării, pe țărmul fără viață.

 Un val sărută malul, vrând parcă să-l cunune

 Cu-albastra depărtare învăluită-n ceață.

 Un pescăruș coboară, planând în albu-i zbor,

 O pată de culoare pe cerul

Nu pot să cred 


Nu pot să cred că surâsul zilei 
se preface zbor şi apoi se întoarce 
început, lăsând în urmă ploi 
să şteargă,cu glasul zării 
tot ce a durut. 

Nu pot să cred că sub pleoapele noastre, 
stă universul să se mire 
de frunze ca un smintit, 
căut

Vioara a doua

Eu sunt vioara a doua

Așteptând,

Pe scena goală,

Într-o sală goală

Orchestra și vioara întâi

S-apară.

Astept de-o vreme…

Poate am gresit,

Poate e ziua de” relâche ”

A oamenilor din oraș

Și-a Teatrului unde-am pășit.

Încerc cu degetul

O strună,

S-a

La masă, la o cafea cu ploaia. O priveam

cum tremură de frig sau de frică, nu ştiu.

Era udă toată

şi-mi povestea cum că trebuie

să ajungă în capătul celălalt al străzii.

Stradă udă prea puţin de timp şi nu poate,

n-are timp să-şi alerge stropii pe caldar

Să mă aştepţi

Să mă aştepţi la capătul frazei,
în inima lumii,cuvinte
cărora le-au crescut aripi,
sau fire de păianjeni,cu care
să acoperim cratima
devenită punte,
între doruri nerostite
şi clipe pierdute.

Să mă aştepţi lângă curcubeu,
sămânţă de vis d

Dimineaţa asta, mai pe la prânz, m-am ridicat

din pat. Văzusem cu coada ochiului cum mijeşte

frigul de câteva zile

şi azi nu ştiu ce

i-a venit de s-a trezit.

Se întindea mai mai să-i trosnească oasele.

N-aveam chef de nimic. N-aveam grija lui. Aveam

pi

S-a şters de lacrimi pe obrajii împiersicaţi de puf
încruntându-şi sprâncenele ca o viespe,
se apropia tot mai mult de o răbufnire de furie
pe toţi cei care o socoteau o fetişcană
care nu înţelege prea mult din mersul poticnit al vieţii
şi alunecă uş

Poate

Poate ...poate că ochii mei nu îţi spun
nimic despre răsăritul pe care îl aduci
în inima mea.

Poate că ţie ţi se roşeşte uneori chipul
când se îmbibă cu fericirea
din cuvintele mele,
sub ploile de dor pe care sufletul meu
le lasă să curg

ceremonii autumnale

intru în toamnă

ca într-o cetate închisă,

cobor pădurile din munte

 pe flaute de ceaţă,

e calmă depărtarea

 şi norii se-agaţă de frunze,

lumina amintirii

se pierde-ntr-un cârd de cocori,

timpul fuge pe un câmp

 în derivă prin sunetele

ultim

 Ecou al unei dragoste trecute,

 Un vers mereu rătăcitor prin stele,

 Dintr-un poem al nopților pierdute

 Pătrunde-adânc în gândurile mele.

 E-un vers tăcut al vremilor în care

 Ne răscoleau iubirile măiastre,

 Când amândoi pierduți într-o visare,

 Noi îl

Se scuturã castanii pe drumul vieţii mele
şi freamãtul lor creşte şi câinii mã-mpresoarã,
eu strig la Tine, Doamne, cu nostalgii de stele,
cu plânsete de clopot, cu-îngenuncheri de searã.

E toamnã, iarãşi toamnã, pe uliţã şi-n viaţã
şi iar mã doare be

Păstrează-mi ... 


Păstrează-mi marginea pădurii, 
cu spectatori ascunşi sub ruguri, 
tăcuţii arbori, visul, nurii, 
din fiinţa ta, din dor, în muguri ! 

Tu eşti iubirea, poarta sfântă, 
o rouă doar te lăcrimează, 
de neputinţă spini se împlântă, 
în carnea m

Voi rostui 


Voi rostui în palme cuiburi 
dintr-un gol al spaţiului care ne-a găsit 
fiinţele sub întrebări, 
sau iluzii sortite eşecului, 
ca să fim treji şi când dormim 
sub definirea cerului. 

Voi rostui şi secunda în care să explorez 
ţara buzelor tale su

Pribeagă toamnă

Pribeagă toamnă-ai gust de amintiri,
lumina-o porţi în sâmburii de noapte,
văd frunze galbene, căzute în amăgiri,
doar ramuri de gutui rămân intacte.

Cad în cărări şi zgribulesc tăcute,
un drum, un vers, sub norii de tăceri,
au gânduri

LUJER DRAG DE FATĂ MARE

Ochi incendiaţi de stele

Şi cu râsul, o candoare,

Lujer drag de fată mare,

Ca o plantă vorbitoare,

Tu silabiseşti iubirea

Şi încerci s-o-nveşmântezi

Cu miresme şi splendori,

Cu parfum de subsiori.

Sapă dragostea în tine

Cu agate şi rub

Zorii au deschis fereastra, au tras perdeaua

nopţii într-o parte, peste vise şi au lăsat

gândurile să-şi zboare şoaptele vântului

de toamnă.

Îşi dădeau ghionturi, se împingeau pe cer.

Îmi arătau norii sau jocul lor  

de-a „cald şi rece”

pe orizontul di