Simbol de viaţă austeră

Pierdută-n fumul din trecut

Tu veşnică iluzie efemeră

Ce ai marcat un palid început.

Te-ai transformat rapid în stea

Din amăgirea cea perenă

Dar când a fost să fii a mea

Ai dispărut cu a ta trenă.

Nimic nu poate a readuce

Din tot izvor

JOCURI DE NOAPTE

La miez de noapte s-au prins stelele-n horă,
Iar Luna, pețită, a-mbrăcat rochia de mireasă,
Se clatină natura în aburii din ochi de amforă,
Că la noi, în spațiul mioritic, cu cânt și joc se lasă.
*
Privighetoarea și alte neamuri de în

Te blestem!

cu toată dragostea mea,

să nu-ţi găseşti o clipă, liniştea.

Şi-n fiecare loc pe unde-ai fost cu mine...

tu să tresari,

să-ţi fie dor de mine!

De dragoste!

De ură!

Blestemul se împarte...

Să te gândeşti la mine!

Mereu...

Voi fi departe.

Şi lacrima-mi

 Se scurge-n van nisipul din clepsidră,

 În jurul nostru universu-și face scut

 Iar cavaleri ai timpului-n derivă

 Tăișul armelor de foc ei îl ascut.

 Sunt nemiloși în trecerea rapidă

 Și urme-adânci îți lasă pe-al tău chip,

 Sunt rani pe care-n viața ta

Existență


Ne desparte doar zidul, iubito, tăcerea,
un veac, un mileniu, sau două,
în loc să se stingă, mă doare durerea,
o lume ne ninge ... când plouă.

Condamnat sunt iubito, la rostire ... cuvânt,
bucuria ta doar mi-e lumină,
iubirea trăit

Eşti Steaua Polară a sufletului meu

numai la tine mă gândesc mereu,

focul iubirii tu mi l-ai stârnit

văpaia e imensă, nu poate fi oprit

Eşti tot ce am aici mai sfânt

în lumea asta hâdă,pe pământ

cu tine totu-i mai frumos,

şi viitorul îmi surâde radios

Eşti

      Partea umbrită a soarelui

     descrisă-n romanul de-o pagină,

     ajungea până la picioarele ei.

     Şi-o duceam bine,

     bine de tot...

     vieţuind într-o debara,

     doar noi şi îngeri holbaţi,

     sub zodii contrafăcute,

Undeva, într-un loc tare îndepărtat

se află a mea iubită cu suflet minunat

la care mă gândesc seară de seară,

şi-a pus pecetea dragostei pe inimioară

În fiecare zi o pierd puţin câte puţin

simt o durere-n suflet, e greu să mă abţin

o lacrimă să curgă că m

cu o mie de cai
poți cumpăra o scară spre cer
dar liniștea cu glas de greier
nu o poți hașura
stând la fereastra ovală a cerului
cu pintenii înfipți în talazul ierbii

câte secunde dorm în lanul de veghe
șchioape de infinitul o sau de interminabilul a

Te-aş anina zeflemitor într-un pamflet,
Să îţi dedic şuvoi de rime pe minut,
Că prea "te dai în stambă", domnule Rebut,
Însă am chef să te mânjesc într-un sonet.
.
Să te ignor, Să te înfrunt? m-am tot gândit...
Însă plăcerea mea e să îi cânt pe proşt

Aminte să-ţi aduci... de

verdele frunzelor

din ziua aceea

pecetluită...

în mireasmă primăvăratică,

neastâmpăr de vânt sărutându-ne trupurile

în mirajul clipelor... nepieritoare.

cu privirile rotiri de păsări

şi-o pace binecuvântată.

PAPARUDA

Din prea senin fierbinte
Tot verdele-a pălit
De-o neagră aripă lovit
Într-un timp mai dinainte.
*
În mijlocul câmpului
O nudă tânără, virgină,
În faț-având o frunză din grădină,
Invocă, seara, mila Domnului.
*
„Să sloboadă ploile
Peste toată

Când viaţa te va îndruma

Acolo sus pe cale

Când fericirea va cânta

Chiar şi-n chingă de zale

Când timpul va uita să vină

Tu aşteptând momentul

Când viaţa nu îţi va da tihnă

Trăieşte sentimentul.

Când contopirea e absurdă

Un gând pierdut deodată

Când chiar şi c

nu mi-e frică de moarte

nu mi-e frică de moarte, a zis muritorul,

dar mai lăsaţi-mă o clipă să privesc răsăritul,

mi-au ieşit privirile din ţâţâni

şi văd numai vulpi argintii pe un câmp;

parcă şi stelele au început călătoria

catastrofală a liniştii peste

                   AM GĂSIT A TA SCRISOARE

                                                                     MOTTO:

                                                                              „Din valurile vremii, iubita mea, răsai