Pustii sunt serile de sărbători...
În nori mi-ascund tristeţea uneori,
Iar pleoapa mea, ades bacoviană
Se-ascunde-n lacrimi, seară după seară.
Ascult colindul trecerii spre mâine...
Se-aude-ndepărtat, lătrând, un câine.
Şi el şi eu ne-asemănăm durerea.
De


Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!