Blog

două ore îmi număr dioptriile iubirilor/dau cu plus/
nevederea mângâie glezna timpului /dă cu minus/
câteodată colorează pereții irisului în nonculori șerpește
/ sentințe sună placid abonații la sentimente
singurătățile cu gust de gutui iernatic
își expun

Se aştern alei de cleştar, iubiri de îngeri

culese-n timpul dorului de suflet în zbor,

în stalactite şi stalagmite,

ţurţuri de lacrimi îngheţate,

picate în cascade de culori.

Săvârşesc lumina din întunericul întins peste ochii din zi,

cu vise desprinse

Aș vrea să uit de toate s-adorm în gând cu tine
Și stele să mă-mbrace în nuda lor lucire
Când zorile își varsă culorile pe mine
Un vis să se sfârșească iar tu să-mi fii trezire.

Să mă răsfeți în versuri cântând acorduri line
Poftă să-i dai naturii de-o no

Din teiul eminescian am frânt un ram...

Ce sfânt balsam! Firească reverie! 

Pământul tot... şi eu, eram un psalm 

Şi era lumea imn de fericire.

O lebădă pe lacul de argint

Plutea - un vis - deplină încântare!

Şi cerul pentru îngeri s-a deschis...

Concert..

De căldură, s-a împânzit pământul

cu raze ivite pe furiş, prin cer.

Se usucă ploaia pe drumul paşilor.

Aşteaptă zăpada să se aşeze în firimituri

de dor peste tot întregul, să-i fie oglindă

şi patinoar să fie, să lunec mai uşor,

mai repede în zborul a

Îndrăgesc noaptea

tăcută-învăluire

când păsări de lumină

prind astrele sub aripi

încerc să deschid

 nemărginirea adâncului

să aud

cântarea ce-am fost

înainte ca un alt orizont

să se stingă

atâtea lumi ard în suflet

atâtea lumi plutesc

pe altarul nemărginitului

Iubite! în seara asta,

 voi prinde stelele

Cu braţele întinse

 dincolo de ninsori.

Stelele acelea

 umbrite în ochi de zori.

Pe ţărmuri de iarnă,

 să te colind cu ele

Din gheţuri am să cresc

 florile de curcubeu,

Să nu-mi mai fie dorul

 de tine atât de greu.

Eg

Mă arde


Mă arde-o cărarea sub tălpi de iubire,
mă arde tăcerea în dor de lumină,
încins îmi e gândul rătăcit, nemurire,
în silaba de timp, dintr-o taină divină.

Cunună de flori ți-e privirea în zare,
depărtarea te închide după zidul tăcerii,

Bătrânul tată care ne-a crescut
S-a dus de printre noi, e mort demult ...
Nici lacrimile nu-l întorc din drum ,
Speranţele-i sunt azi, făcute scrum .

Şi-aşteaptă-n locul lui menit din cer
Feciorii, la o margine de drum ,
În lumea-mbălsamată de miste

Sătul de suferinţă, la o poartă,
Şi-aşteaptă fiica, azi, acelaşi tată.
De-o vreme-l macină singurătatea...
N-are odihnă ziua şi nici noaptea.
Răpus de bătrâneţe plânge încă,
Şi cât e rana-n suflet de adâncă!
O surdă suferinţă îl apasă:
I-e dor de fi

s-au dus amiezile…

s-au dus amiezile  din fânul cosit

cînd stam culcat

 şi priveam cerul de in topit

şi când, prin polenul soarelui,

 cădeau păsările în gol,

ca nişte zmeie doborâte de vârteje;

s-au dus amiezile acelea dulci

când vântul legăna soarele

 ca pe

DACĂ TE-AȘ IUBI...
Laura Schussmann

Dacă te-aș iubi cu privirea,
ai deveni amprentă veșnică
pe pupila mea mică și orbită de tine.
Și te-aș clipi cu gene pădure
când ai vrea să te strecori în altă privire
la fel de dependentă de tine ca mine..

Vin sărbătorile!

Împărăția fulgilor de nea
Și-a mutat Raiu-n cetini de legendă,
Cu clipe ce ne-ndeamnă a visa
Și-o fericire care ne inundă!

Ne-aduce renii în seara de Ajun
Cu ei... o sănioară fermecată
Și-un dar, să nu ne întristăm nicicum,
Adeverind l

Cu viaţa întinsă pe sârmă, la uscat,

îmi storc dorul să fie plină albia,

să mă plimb pe faleza ei,

(cu viteza gândului),

să nu-l simt departe,

să-i văd zborul,

să-mi agăţ mâinile de aripile lui,

să fim un tot.

Întregul.

Îl aştept.      

12.12.2014, or

Sunt val în apa vieții curgătoare...
M-arunc spre mal și mă trag înapoi,
Căci viața-i crudă și-i neîndurătoare
Când mă izbește-n malul cu nevoi.

Și-n colții de necazuri mă sfâșie
Mă sparge-n mușcătura de amar
Mă-mprăștie în stropi de apă vie
Ca să mă adune

... si unde să aşterni poteca croitoare

Până la zâmbetul privirii

Ce-a ros în pietre

Mâinile pe rând

Curgerea lină a nopţii noastre către

Ziuă

Cu puii ei frumoşi în aripi

Ne vor urm

Parcă am şi uitat că am copii...

S-au risipit tăcut precum un fum...

S-au risipit şi zările-s pustii...

Tristeţea mea, cui aş putea s-o spun?!

Mai simt durerea-n piept... E prea târziu! 

Ochii în lacrimi sunt scăldaţi... Mă dor! 

Şi gândul parcă mi-e tot m

    ... cum s-ar putea defini

    Acel ceva care leagă

    Când toate au fost puse la punct

    Cine în locul cui resetează acorduri de frunze

    Ce se răsfrâng peste  gând

    Şi cine în locul cui

    Le dezleagă

    O blâ

... în aşezarea unor altfel de arbori

Zbaterea ochiului verde

Ajunsă imagine

Se retrage cu spatele

Până cuvintele atât de sărate

Prind grai de cremene

Niciodată mai sigure

Rezervările

Astăzi

Înşine urme...

... nu rupi din umeri fereastra

Nici drumul

Le sprijină celălalt cer

Filă cu filă

Şi marea la răsărituri albastre

Şi strivirea unul de altul

Şi cunoaşterea

Şi recunopaşterea

Şi înfrigurarea în  zorii secundei

O altă roură  la răstimpuri