Blog

Mă risipesc în zările albastre și zbor cu gândul către infinit

Cu mintea ascuțită tai lumina-n două cum taie păsările aerul

Cu aripile fâlfâind să poată să străpungă cerul.

Iubirea ce o port o duc către zenit.

Atâtea daruri ard în pieptul clocotind și t

Am să-ţi aşez cuvintele sub pernă
Şi-am să adorm cu ele vara-ntreagă;
În vis voi desluşi vraja eternă,
Uimită de refrenul: " Îmi eşti dragă!"

Când luna va porni din 'nalt a ninge,
Iar prin unghere, pete de culoare
Răsfăţ pe al meu chip se vor prelinge

M-o purtat turma pă val,

Înșelat că sui p-on deal,

Da’ dealu’ era-on sustin             (suspin)

Și-napoie-n vale din                      (vin)

         Refren:

Bat-o norocu’ de soartă,

Ca o cutră te tăt poartă    

Hăbăuc pân lume’ largă,

Mere-i-ar hiru

în noapte şi priveam cerul. Avea ochii

albaştri. Îmi bucuram mintea

plină de roşu.

Gândeam că e marţi. Doar marţea

sunt trei ceasuri

şi

fiecare ceas durează cât o viaţă.

Trăiesc

trăind iubirea.

De trei ori.  

24.06.2014, ora 00,07’ 

Oare, ce-ai spune, Doamne,
Dacă ar fi să-ți cer acum,
O vară să-mi mai pui în coș
Peste atâtea puse toamne?

Îmi lunecă privirea-n zare
Tivindu-mi lacrimă sub gene,
Când văd atâta floare scuturată,
Lăcrimând, dorind o ultimă îmbrățișare.

Oare, ce-ai spune, Do

Îngenunchere

Îngenunchează lângă mine iubire
cu bucuria ce ne cheamă-n oglinzi,
aprinzând lumânări nemurire,
nerostite cuvinte...ce-ascunzi.

Tu lacrimile într-o candelă toarnă
sărutarea amorțită-n dorință,
sub frunze de rugină,o toamnă,
rostește-o mere

MONOTONIE


Sunt nori de colb și plouă afară,
înghesuite drumuri în neștire,
doar o aripă zboru-și cară.
în timpul mare fără ocolire.

Dureri în mine rup discrete,
lumini blajine, să îndure,
clipe zdrobite să regrete,
trăiri, la margini de păd

din paşii tăi furişaţi tip-til pe aşternutul

cu mine, s-a înălţat în noapte 

să culeagă vise,

să le aşeze printre stele,

perdea pentru suflet.   

22.06.2014, ora 24,00’  

 DOR DE ZBOR

Sub tălpi un bob de lacrimă se scurge
Și se prelinge-n adâncimi de gând
Ca firul ierbii să crească fremătând
Să-mpodobească viața care curge.

Umblă prin ani un dor de zbor flămând
Când aripa de lut începe a se frânge
Că cel ce-a fost înaripat c

Dimineața beau la masa mea
Licoarea  din ceașca de cafea
Uneori amară, alteori mai dulce
Și astfel viața ca o apă curge.

Tot așa in fiecare dimineață
Cu cafeluța dragă în față
Gândesc și meditez cuminte
Pe țărmul viselor împlinite.

Uneori servesc și două caf

Vreau

Vreau să aud secundele căzând,
sub câte sălcii stau să plângă
ce-au mai rămas din câte sunt,
sfârșitul lumii, nu e încă.

Să fiu la marea judecată
cu tine iarăși și-o pădure,
eu, te găsesc nevinovată
iubirea mea oricât...să-ndure.

Vre

raiul meu e pe pământ

eu am fugit de mult din rai

e prea liniște și pace

mie dați-mi iadul dulce

 unde patimile cresc

unde râurile morții

curg și nu se mai oporesc…

dați-mi, dați-mi altceva,

valea verde și durerea

să mă mântui ca Isus,

pentru mine raiul dulc

Tainică noapte în vara fierbinte

Adună din ceruri cântarea sorginte

A Ielelor dansuri, zburdalnice hore

Ce-ntunecă minţi în doar câteva ore

Cântă natura intens freneticul dans

Luna aşterne argintul în feeric balans

Se întunecă gândul de ai nopţii fiori

Ini

Pe geana serii nopţii împleteşte cale,

 Blând soarele tălăzuind prin nori la vale,

Dorul  îşi ţese lin migrările în aer ,

 Luna visul toarce din al iubirii caer.

Prin pădurea cu stelele-n crengi agăţate,

S-adună Drăgaicele fecioare alintate,

Măiestre-n al

mă-ntreb în neputinţă, zidurile

ce mă prind, dinafară, vor găsi

fisura-n ele

să mă (s)curg

în al sufletului sălaş? În fiece secundă

a clipei, mai cade

un strop. Eroziunea continuă...    

20.06.2014, ora 11,50’  

Când toate îmi păreau atât de sfărâmate în pustiu,
Pierdute, de vânturi spulberate, purtate-ntr-un târziu, 
Ascunse într-un gând arid, atât de însetat,
Crezut-am pe atunci, că toate, adânc s-au îngropat.

De înnoptat nu am dorit să înnoptez devreme,