Blog

O rază de lumină străpunge geana nopții
Și, se prelinge tandră prin temerea pădurii.
Ea, valuri diafane așterne-n lanul sorții
Și-n adierea-i lină zâmbește blând căldurii.

Mângâie visul nopții cu valuri de mătăsuri,
Prin violetul florii ascunse-n haina no

Zăgazuri


Zăgazurile toate aș vrea că să le rup
să-ți văd iar răsăritul știind că nu-i păcat,
să nu-ți rămână șoapta,trăirea cea din trup,
uitând de gara-vară,de unde am plecat.

Aș vrea să mă întorc în vise pe poteci,
în gară lângă-o mare,lipi

Tu chiar m-ai ţine-n ramă pe perete,
Mi-ai înălţa statuie, chit că-s vie
În ciorbă mi-ai turna pe îndelete
Acid cianhidric, iz de gelozie.

Ţi s-a urât, pesemne, ai regrete;
M-ai vrea inchisa intr-o colivie.
Tu chiar m-ai ţine-n ramă pe perete,
Mi-ai înălţa

Aș putea


Aș putea...
Aș putea să te iubesc cu toate apele mele
deodată, ca răspuns la tot ceea ce îmi ești,
ziua mea de sărbătoare,
ce mă dojenești cu dorul
în vrană !

Aș putea și să tac
când timpuri se țin lanț de mine
și să mă topesc cuv

în verdele munţilor. Lutul din grădina

plină de ciuperci de după ploaie ieşite

şi loc nu-şi găsesc în lumea lor, îl las

în spatele umbrei mele

să colcăie

precum

viermii la morminte. Vacarmul îşi latră

la lună neputinţa. Râd durerii. Degetul la gură:

ssst.

L

Aș vrea să fiu mai mult decât sunt .
Aș vrea să fiu cuvântul care curge
în venele tale și pe care îl alergi
în fiecare seară pe coala de hârtie.

Aș vrea să fiu trăirea
care naște cuvintele în tine,
doar că să am și eu un loc în inima ta.

Aș

Mai știi povestea


Mai știi când ne jucam de-a anotimpul
atunci,când noi,ne-am cunoscut
eu m-așezam cesornic ...eram timpul,
tu,tu parcă-atuncea te-ai născut.

Te luam în brațe,ți-arătam să vezi
ce struguri am și mere verzi pe masă,
vorbeam cu

Ai văzut lumina întrezărindu-se... 

Ai văzut lumina întrezărindu-se 
în fiecare unduire a cuvântului răscolit în tine, 
prin umbrele polarizate ce ţi-au întunecat privirea. 
Pe fereastra pustiului din suflet îmi cânţi pierdut, 
erai pe zidul palid al îndo

Cine e începutul şi sfârşitul? 

Iarna e ca un cearşaf aşezat 
peste trupul tău, Fiu al Stelelor. 
Încă e ceaţă la malul iubirii, 
însă de mână cu tine 
niciun taifun nu ne va atinge, 
frica de necunoscut, 
senzaţia de infinit, acordul iubirii 
sau fuga pasiu

Păşind în lumină... 

Păşind în lumină, cu mine, 
voalul s-a ridicat, 
ai început să vezi culorile, 
te-ai detaşat de umbre, 
de acolo vii în lumea mea 
şi laşi lumina 
să se-arate prin crăpăturile 
ce s-au format 
în adâncurile ce te-nfiorau. 
Tot universul va

Se naşte iubirea uitată undeva 

E noaptea nopţilor când 
- fereastră spre învierea zborului - 
m-am deschis spre tine să făurim 
o lume nouă, 
pornind la ceas târziu al inimilor! 

Un înger ne cântă poemul 
din învelişul cuvintelor, prin care, 
cu-atâtea culo

Să nu te risipeşti 

Cuprinşi de febra spaţiilor vaste, 
visul născut din dorinţă 
ne-nalţă cu putere, vii, tot mai sus, 
înflorind mistic! 

Eşti un tumult, o cascadă, o forţă 
în adâncimile nopţii suspendate 
de muzica şi misterul care 
ne umple de extaz, 
o

în fine, iubite!, nu-ţi mai prieşte alături de mine,

cărarea noastră s-a ascuţit cu pietriş

care-ţi înţeapă tălpile pantofilor lăcuiţi,

în timp ce genunchii îţi tresar în ritm cu paşii

şi minciunile frumoase le scuipi

printre buze.

cuvintele tale fermecat

Libertatea-i tot o închisoare

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

A fost o vreme când iubirea înflorea
Noi cântam cum cântă păsările-n crâng,
Azi, precum cireşii s-a scuturat şi ea
Iar inimile noastre în surdină plâng.

Eram săraci, n-aveam decât iubirea
Dar mult mai fericiţi decât acum.
Azi tot ce-avem în noi e amintirea

Maria Magdalena, literal Maria din Magdala, (în ebraică מרים ממגדל, „Miriam din Migdal”), a fost o femeie discipol a lui Iisus Hristos, venerată ca sfântă în creştinism.

În Evanghelia după Luca (8, 2), Maria Magdalena este menţionată ca prima femeie v

Am visul meu...

Am visul meu ce tremură și plânge,
pe marginea de cer puțin mai sus,
mă leagă-n el iubirea cu-al ei sânge,
în fuga mea din roșu...spre apus.

Trăiesc din frunzele necoapte sau păcat,
sub dor nestăvilit, ce dor răstoarnă,
să cap