Blog

EU...

Eu te iubesc,căci tu mi-ești înserarea
îți simt sărutul vorbă în tăceri,
am ancorat la țărmul tău cu marea
în toamna mea, cu tine primăveri.

Nu te-am văzut, te știu din gând,
te simt la țărmul de lumină,
în visul meu ce-l tramurând,
te simt în m

Cine-n lume ar putea un vers să scrie,
Ori o rugă-nlăcrimată ce devine poezie,
Dacă nu cel care e-nsetat de dor,
Ori mult prea întristat de toate câte-l dor?

Cum și-ar stâmpăra poetul setea
De n-ar urca la cer anevoios pe câte-o stea,
Să stea depart

îmi apasă amintirile peste roşul luminat

de candela aprinsă în locul de întâlnire

Tată.  

Tu,

eu

şi

Sufletul într-un albastru. Şi e senin acum.

A plouat cerul să-l spele şi florile râd în soare.

Sunt momentele în care durerile pleacă spăşit,

târându-se. Doa

Cât de amară-i viața pe care o trăiești, 
Dacă te sperie un boț de turtă dulce? 
Și vii cu vorbe grele să-l bălăcărești, 
Crezând că mâna care-l poartă-o să-l arunce. 

Oare câtă frustrare aduni în tine 
De ne privești de sus de parcă-am fi gunoi? 
Te crezi

         O rază șugubeața a reușit cumva să se strecoare pe lângă jaluzea. Îmi gâdilă pleoapele prin somn, într-un sărut cu buzele tale, încălzindu-mi sângele cu atingerea ta. E bine în brațele tale .. zâmbesc adormită. Fericirea îmi inundă toată fii

Te chem să vii la margine de vise,
Să împletim visarea mea cu-a ta,
Să dărâmăm destinele prezise,
În fir de zbor să ne rescriem soarta.

Te chem să vii și-n doi să dezlegăm
A efemerului încătușare
De lanțuri care leagă vise să scăpam
Să poată

Mi-e viața

Mi-e viața un joc, un ecou, dar tăcut
răzvrătindu-se,în mine și cer și vulcanii,
abstractul mi-e vag, prezentul temut,
nendurator sunt ocării, puțini îmi sunt anii.

Zdrobită sub pleoape, mai am încă-o lume,
o ploaie se înalță în mine mereu,

Domnilor România Mare

se vede numai din picioare

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

ascuns al păsărilor printre ramurile-nverzite  

ale copacilor cu răcoarea după stropii de ploaie

ce-mi ating faleza gândurilor, îmi ridică ochii

să privesc roşul meu-

soarele

încadrat de albastru- vis înnaripat, curaj

până nu voi realiza că doar el- sufl

stă pe limbă să-şi plouă cuvintele pe  hârtie. Încă

nu şi-a scos din tolba tunetelor, fulgerul să împrăştie

albastrul stropilor din soare

pe caldarâmul roşu

al trupului

pe care cu tălpile aripilor,

să prindă aer, aleargă sufletul.     

14.07.2014, ora 19

Sunt între somn și trezire , visele încep să se piardă în sunetul ploi ce-și picură stropii la mine-n inimă .. Te aud șoptind la fereastră în legănatul crengilor ce-mi spun povești nescrise . Chiar și vântul îți poartă gândurile la mine-n suflet . Re

ochii tăi seminomazi mă colindă 
îți pot cuprinde în sideful palmelor 
sufletul abulic 

încă nu cunoști prețul statuii din sertarul 
aservit mie 
închis de oarecine cu șapte lacăte 
ornate cu funde rozalii 

nu-mi plătești pentru că te port zilnic 
ca pe o ha

Nu mi-aș fi...


Nu mi-aș fi închipuit niciodată că șoaptele
vor deveni cuvinte, în insomnia lor,
iar tăcerile poveri, născând ziua,
pentru o inimă, pe care
o îngână, ca o dezlegare
răsărind ziua.

Nu mai caut în zestrea vieții ziua de ieri,
c

În construcţia versurilor m-am inspirat din poezia lui Al. O Teodoreanu – „Vis”

Printre nouri…  luna curge… peste satul… dintre dealuri…

Smuls din basme… în decoruri… strunesc scripca… greieraşii…

Clipocire-n… iarba crudă… licuricii-s… drăgălaşii…

Iar o

s-a aşternut. Nici zgomotul paşilor lumii

prin stropii de ploaie, nu o perturbă. Sufletul

a zburat

din floare în floarea mea de roşu  

şi a pictat-o cu senin-

albastru. Se odihneşte acum. Aştept

să mă trezesc.   

12.07.2014, ora 21,00’

Copilăria nu se culcă niciodată
adorme pe caldarâm
cu gândul la ziua de mâine.

Anotimpurile au aceeaşi faţă
scăldată-n bucurie.
În ochi purtam minuni
care se întâmplau a doua zi,
jocuri cu alţi copii
şi nicio durere.

Doar zâmbetul nevinovat
pe care num

Ruptă de gânduri şi pielea se netezeşte,
uleiul iese la suprafaţă şi se simte
cum trece zvon de frumos prin pupile.

Femeia de lângă mine se subţiază,
să intre-n măsurile provocatoare
inima ei caută maluri să urce sub sălcii.

Atunci,
cum o să trec pe ma

eroii lui Menandru

vin la umbra unui pom,

să-ți flutur părul ca în vis,

să-l împletesc, să-l despletesc,

sub geana cerului închis,

sub umbra pomului în floare,

se joacă șarpele cu noi,

ai ochii dulci ca de cicoare,

ce grea osândă pe-amândoi.

îmbătați de do

a stat pe loc. Doar timpul meu a zburat prin gânduri

peste toate clipele de roşu netrăite. Îl aştept acum

să aşeze şevaletul şi cu pensula-n mână,

să pictez albastrul sufletului,

să mă bucur de florile din soare şi stropii din cer

căzuţi înlăuntrul meu

s