Blog

teiule

teiule, teiule, miresmele tale aduc vraja din povești,

când Eminescu trecea prin Copou cu Veronica de mână,

Iașul atunci era sărbătoare, îngerii se urcau la cer,

Eminescu purta lira lui Orfeu și Veronica cunună.

florile tale cădeau peste umerii l

Vor trece 


Vom trece cărări ca să stingem o vină 
sub vântul aprins în taina din zări 
copacul din mine în frunze se-nchină 
hrănindu-ți nădejdea la țărmuri de mări. 

Rădăcină-i durerea, are fructe vezuvii 
sub arsiti mai grele câte poate să-ndure 
lăsată l

Ne-am regăsit

două tomnatice, târzii elegii,

pictate în clipa din noi

şi timpul de afară.

Porţi pe chip nori palizi

şi păsări migratoare.

Manole, vultur obosit,

bătrân şi singuratic,

dărâmi zidurile,

să-ţi lecui sufletul

curtat de îndoieli,

despleteşti răspunsu

AMURG...

A mai rămas amurgul, bată-l bruma
o noapte rece îl suspină
și-un clopot care bate într-una,
pe văi o tainică lumină.

Nu-ți cer să-mi scrii a ta credință,
nici gândul tău din rădăcini
nu-l vreau altar într-o privință,
nici vânturat

Mă întrebi ce fac     

stau în camera mea  albă

citesc iubesc sau tac

râd  spun cuvinte goale

doruri... visând câteodată

cum alerg spre carul mare

privesc în toamnă

un pastel de aramă

frunze putrezite

adăpostesc gâze amorţite

şi numai eu le calc

cu degetele  pi

Bată, bată să mă bată,
Clopotele să mă sune
Sub un prag de verde poartă,
Dorul dor să mă-ncunune.
Curgă, curgă să mă curgă,
Ochii îngenunchiați în rugă,
Cântul cânt să mă aline.
Ducă, ducă să mă ducă,
Călător pe cer nălucă,
Punte dorului să întind

Timpul nu este val,

nu este ploaie,

doar noi ne rostogolim

în efemere

nisipuri

și plouă gînduri,

vise, tăcere

peste urmele

ce nu mai ştiu

în ce ornic ne ascundem

precum melcii

lunatici

să spiralăm cămările

memoriei...

Oricât ar fi noaptea de neagră,
Când mă privești se face zi
Și uite-așa o viață-ntreagă
Șoptindu-mi cât îți sunt de dragă
Cu tine-aș vrea să pot trăi.

Și cerul de-ar fi-ntunecat
Și nici o stea nu ar avea
La mine dacă te-ai uitat
Cerul pe dat

Știi, uneori

Știi, uneori când crucea zilei stă să miște 
în apa ploii eu te caut și te strig, 
să ne găsim în timpuri rătăcite, 
din clipa noastră irosită-n frig.

Ai intrat în viața mea ca un hoț,încet, încet...
Azi cu un surâs, mâine cu un cuvânt, cu o floare,
până mi-ai umplut inima cu atâtea bucurii,
încât nici nu am băgat de seamă că mi-ai furat sufletul.
Noaptea adorm cu un surâs pe față
pentru că tu

Sub paşii lui Eminescu

Eminescu – sufletul pustiit de viaţă şi de adevăr, acest izvor din care se adapă ziua de ieri si de azi, şi de mâine, înaltul catarg ce a cunoscut atât asprimea valurilor dar şi parfumul înaltului...

Eminescu – cuvântul ce ni-l

l-am învăţat în noapte. În noaptea ce tocmai

a trecut, sufletul m-a prins de mâna stângă.

Tremura toată.

Şi a lui.

Tot stânga. Furnicile din stomac şi fluturii din piept,

uniţi într-o orchestră,

cântau acea muzică pe cerul meu albastru, să te înalţe

şi-n

Sub paşii lui Eminescu

Eminescu – sufletul pustiit de viaţă şi de adevăr, acest izvor din care se adapă ziua de ieri si de azi, şi de mâine, înaltul catarg ce a cunoscut atât asprimea valurilor dar şi parfumul înaltului...

Eminescu – cuvântul ce ni-l

TU ȘTII... 

Tu știi ce greu îmi este, că nu-mi strig 
fericirea, 
o port armură scumpă în scripturi, 
îngenunchind mi-e tulbure rostirea, 
ascunsă-n ceruri, sau pe arături. 

De-ai ști de gestul nefăcut lumină 
de zâmbetul mușcat și pedepsit, 
ai înțelege tai

Visele se risipesc în nimicnicia timpului

iluzii inundă veşnicia tăcerii

noaptea înalţă ziduri de umbre albastre

cuibărind în goliciunea sufletului

clipa durerii

pe coamele încinse ale stelelor căzătoare

sincope de amintiri devin cenuşă

luna arde, luminând

Mi-aș dori atât de mult să redevin copil. Acea fetiță, care te lua de mână și cu care fugeai pe malul mării, în avalanșe de stropi calzi, multicolori. Acea fetiță care jumulea crengi întregi de liliac în mai că să găsească noroace și care pleca acasă

De la o vreme

Trupul tău

Curge,

Părul ti-este

Cascada roşie

Incendiind pământul,

Potolind

Setea cu care

Rădăcinile braţelor mele

Te caută.

De la o vreme

Tot mai adânc

Visez

Curgerea albă,

Mi-este teamă să aflu

Dacă te pot cuprinde

În golul din mine......