Blog

(ca un pamflet, dar nu e )

bunget marin

Mă adresez, azi, vouă, pretinşi bărbaţi de stat,
Voi, dornici să munciţi... ca musca la arat,
Îngurgitând iluzii... c-aţi tras în brazdă plugul
Stând cocoţaţi în cârcă la cel ce duce jugul.

Voi, burduhane pline ş

AM SĂ-MI CULEG...


O să-mi culeg durerile deseară
și-am să le pun în frunze de mălin,
iar dimineață nu o să mai doară
nici dragostea ce-a adormit puțin.

Am să-mi culeg durerile cu tine
și le voi pune printre amintiri
tăcerea lor de foame îmi

Pe retina sufletului  mistuit de dor

păstrez cu sfinţenie momentele unice

petrecute  în  catedrala iubirii,

mi-e dor de ochii tăi pătrunzători,

de sărutările furate sub

privirile stelelor visătoare

Acum pe ecranul minţii

se derulează un film ameţitor;

iubit

De după munte, peste drum

Deși pe cer e ceață, fum

A scos o rază și-a privit:

- Hei, v-ați trezit?

Răcoarea nopții s-a retras

În jur natura prinde glas

Și stau, doar eu cu liniștea

La o cafea

Apar și Nicu, Ica, Dan...

Îi văd și-acum, după un an!

Privirea-n l

de iunie

m-au trezit

în sfârşitul meu. 

Îmi căutam începutul. Sufletul.

08.06.2014, ora 09,26’    

sunt de piatră. Nu se mişcă. Braţele  

legate nevăzut sunt, de o mişcare

circulară. Doar bătăile din piept îmi strigă

în şoaptă:

Nu mai încerca

să străbaţi

ceaţa din tine. Sufletul e aproape

de tine. În tine.

Deschide ochii!      

08.06.2014, ora 18,24’

Pe sub ramuri de păduri 
Cu lumina toarsă-n fus 
Vino gura să mi-o furi 
Uite sunt și uite nu-s! 

După tufele de mură 
Torc fuioare trei omizi 
Eu mă pitul, de vrei gură 
Cată-mă, poate mă prinzi! 

Și în iarba-nmiresmată 
Cu parfumul dorului, 
Tu mă culcă și m

Aducem anii din copilărie
Să punem leac tăcerii care doare.
Ne răsfăţăm cu-n dram de bucurie
În suferinţa clipei trecătoare.

Mai e în noi copilul de-altădată,
Şi încă, dorul mamei... e în noi,
Mai căutăm iubirea ei curată
Scăpată printre lacrimi şi ne

Degetele mele niciodată

 nu ţi-au înmiresmat  faţa

mâinile mele nu s-au îmbătat

de conturul trupului tău

braţele tale niciodată

 nu mi-au îmbrăţişat tăcerile

buzele nu s-au deschis

vibrare de aripi

pe gura mea

cu păsările focului

poate nu eşti decât  imaginea

s

joc de-a dragostea

tu ești vară, eu sunt vară,

amândoi mângâiem iarba

și cu gândul jucăuș

ne-am trezit într-un culcuș,

privind cerul plin de stele,

pajuri se rotesc pe sus,

și în lună un oier

treaz acum în miez de noapte,

paște oile pe cer.

cerne vremea pulbe

l-am luat cu chirie de la pământul

pe care (is)păşesc gândurile

ce mă poartă prin el

fără bani,

ca un boschetar fără curaj

în aşteptare să rup contractul

şi să mă mut în nemărginirea clipei. Albastru.

Sufletul.

Eu. Doar roşu.    

07.06.2014, ora 10,42’    

Vom mai ... 


Vom mai găsi în noi scânteia
cărarea albă a iubirii
să adorăm din ochi femeia
flămândă-n vraja fericirii?

Nu știm, iubirea de e boală
nici nu întreb, nu-i chip s-o fac,
e umbră,visuri sau răscoală
ocean de dor, val despicat.

Știm do

Cum trece vremea, peste mine, Doamne,

Când eu încerc să mă strecor tiptil !

Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,

Şi-n loc de om... devin tot mai copil.

Şi azi întreb, de unde vine ploaia ?

Cum creşte firul ierbii din pamânt ?

De ce mă speriau cu ghionoai

 TOAMNA MEA... 

Ești toamna mea, am vise-n ochii tăi 
și-n tot ce ești am sufletul tăcut, 
la-ncheietura mâinii am văpăi 
nu știu de ce în toamnă le-am pierdut.

S-A ÎNSERAT..

S-a înserat demult nu vii
și noaptea lungă o să mă fure
cu tainica-i putere știi,
din toamna-aceea cu-o pădure.

S-a înserat și-un dor mă ține
pe-o ramură ce se-mpovară
cu struguri copți, durere-n mine
cu roada lor din calda vară

MUZA

Muza este acel înger
Care te mângâie-n seară
Este- un crez în care sper
Cânt de pasăre în vară.

De-ar fi să pleci, adio să nu-mi spui.

Taci şi puneţi pofta-n cui!

Vreau s-o pun, da-n cuiul cui,

C-a plecat pe drum haihui

Şi s-a-ntors acasă… cui!?

Las’ c-o să-i arăt eu lui,

Cum se scoate cui pe cui!!

Uite-aşa, că alt chip nu-i,

Să-i pun la inimă cui!!