Blog

   
  Beneficiile pandemiei

                             detalii fresca Siena - Palatul comunal

          Dacă lumea noastră este deterministă, carteziană, toate au un scop: o cauză și efect. Dar ele, pandemiile, sunt necesare? Această   întrebare  ne d

Aurora!

Degetele tale, în surdină,
Trec prin lumea răsuflării mele.
Te-am depus demult la rădăcină
În esența existenței mele!

Tu o știi! Comit banalitate
Prin tabloul șoaptelor cântate.
Nu mă plâng nici că mă pierd în toate,
Nici că m-am născut între păcate!

Sărbătoarea Sărbătorilor

Îți spun un secret, dar să nu plângi Doamne,
unora nu le priește primăvara asta
mult prea adâncă și cumplit de pătimașă în luna lui april,
când, uite strada cu uși și ferestre închise încă doarme
după ce amurgul s-a transformat în

N-am dormit,
N-am visat.
Preaiubitul Isus a pornit la colindat!
L-a văzut mama.
Din mormânt s-a ridicat.
Nu era din plastic,
Nici de hârtie,
Nu era un truc de scamatorie
Era trup crescut în griji, în nesomn
Era carne și sânge, era om
Era limpede lumină
Și era v

Când ochii își deschide Dumnezeu
E zvon de primăvară la noi în sat, mereu
Vin mierle gulerate din flaute să cânte,
Vin sfinți din moțul nucilor să se înfrupte.

E cerul parcă mai albastru, mai curat,
Când râde Dumnezeu blajin la noi în sat.
Stau fulger

Vântul adună multe miresme,

a înflorit  pe stradă liliacul.

Cereasca boltă adună stele,

pe care tu o să le culegi.

În dorurile amintirilor plecate,

doi ochi înlăcrimați privesc.

E altă lume acolo printre stele,

în inimă doar una a rămas.

Simt cum freamătă în

Corabia vieții noastre
Lâncezește azi
în derivă,
prizonieră a disperării,
pescăruș cu aripile frânte
pe marea Sargaselor!
Noi iubite, laoală cu marinarii
agonizăm febrili, istoviți
pradă hazardului.
Suntem prizonieri pe aceeași barcă
și totuși...

Stă mama întristată la fereastră,

cu ochii săi adânci pierduți în zare,

în barbă-noadă lacrimile-amare,

cu gândul la înstrăinarea noastră.

.

E zi de Paști, dar casa e pustie,

iar ea, bătrână și de toți uitată,

ne simte-n inimă ca altădată –

izvor fără sfârși

În gând păstrez

divină ta chemare

minune cu focuri arzând

revăd raza soarelui 

pe fruntea mea jucând

copilărie dulce,

din umbre azi  apari

din cupa ta am sorbit

iubirea ameţitoare,

a dragilor părinți

cu zâmbetul  de-o clipă

al ochilor râzând,

privind la cer, ru

-Oare există culoare şi pentru noi, în această lume Arno? Ne jucăm cu ea în pensulele noastre obosite şi rumegate de atâta timp. Ştii ce mă intrigă cel mai mult, faptul că toţi ne râd în nas când ne examinează picturile şi noi… noi, în acele momente

vântul scutură tăcerea,

strada este acum pustie,

ascult glasul frunzelor,

când vântul le mângâie,

mulți acum întreabă...

nimeni nu răspunde.

sufletul se odihnește în carte,

pe stradă latră tare câinii,

frigul doarme în oameni,

tăcerea freamătă între frunze,

mu

       Jocuri de cuvinte - mască

       Geografie lingvistică

(de la lume adunate și lumii înapoi date)

       (postarea precedentă)

       Mască

       Moto: „Politician veros,/ Poartă masca după caz:/ Azi e cu obrazul gros,/ Mâine-i fără de obraz.” („Tr

murmur

 o primăvară,

 un copil,

și-o pisică

visează cuminți

într-o ferestruică;

un balon,  printre

 crengile-nflorite de măr,

se-nalță ușor.

becuri în serie

explodează de-a valma-

numai zarzărul

dă semne

de reverie…

 frunzele

de rozmarin și levănțică

parfumează

si

Vor veni vremuri mai bune ?

Să sperăm într-o minune

Va fi mai mult zâmbet sub soare

Tandreţe şi adevăr,o lume iubitoare

În clipe de coşmar mintea lucrează

Face scenarii sumbre, aiurează

Vom fi mai buni, învingători

Mai concilianţi şi răbdători.

O luptă est

Viaţa ştie că are o soră şi că Dumnezeu le-a orânduit
traiul punând o barieră între ele şi că o cheamă
Moartea - amândouă sunt bătrâne şi veşnice -
deşi când vin pe lume mereu se nasc
cresc şi îmbătrânesc dar niciodată
nu mor preocupându-se în primul râ

Băiatul se așeză gâfâind, pe zidul prăbușit, ce împrejmuia rămășițele domeniului răposatului marchiz, a cărui stirpe se stinsese odată cu el. Aici venea Denis, în fiecare zi, după orele de școală, ca să-și jelească umilințele și agresiunile îndurate