Blog

Sunt paznicul nopţii pierdut la marginea lumii,

Aştept să văd înger ce-aprinde candela lunii

Ce trece uşor pe ferestrele groase

Cu somn miruind adâncul din oase .

Sunt paznic pe străzile goale într-o lume pustie,

Stele ne cheamă pe nume dar nimeni nu şt

Se aud stropii ploii pe stradã

seara pãtrunde

din colțuri de cer

și dorul mã urmeazã ca o umbrã

trec clipe fugare

risipite de vânt

cu lacrimi și șoapte

mã înfioarã depãrtarea

se aude o tristã melodie

pe note dulci-amare

se închid pleoapele lunii

sub lumina ste

În memoria lui genetică nu ar fi trebuit să rămână nicio informație, din cealaltă viață trăită, terminată într-un mod atât de patetic, după o existență glorioasă, chiar dacă aceasta devenise unul din cele mai negre capitole din istoria omenirii. Nu r

s-a mai pierdut un amurg
celebru
al gândurilor
sub lampadarul
trupului
fără el fi pregătită să culegi
din vitrina anotimpului ploios
lacrimi
te aștept pe covorul fosil
al timpului otrăvit
nu alerga prin cotloane
pietrificate
în iarna mâniei noastre
gust din poala

Păşește din umbră
către albe zări
un gingaș pui de căprioară
venit din sfera de ninsori
tristețea o măsoară,
cu pași mărunți
îl privesc îndeaproape
cu ochii scăldați de dor,
în suflet adânc îmi pătrunde
tresare şi clipeşte întrebător
încărcat de adân

De la primele discuții dintre tatăl ei şi Bădia Gil, Emilia nu a încetat să spere că se va întâmpla ceva, orice, chiar şi o nenorocire care să împiedice acest eveniment asupra căruia vedea planând cele mai sumbre auspicii. Însă nunta a cunoscut repez

Se strigă lung pe străzi despre dreptate,

Irepresibili până la injurii,

Cuprinşi de inepţia unor furii,

Statuile vor fi decapitate

În numele frăţiei în dispreţ

Incendiind valoarea şi vitrină,

Doar cei bătrâni să îşi asume vină

Că astăzi libertatea n-are p

Ne conjugăm la timpuri ce-au trecut,

Dar vrem secunda de-i săgeata oarbă,

Lăsăm minutul iute să ne soarbă

Că-ci viitorul e-un necunoscut.

Ne amintim că tineri am trecut

Peste războaie destrămate-n pace.

În noi iubirea încă zace

Căci viitorul e-un necunosc

O critica de TUDOR-COSTIN SICOMAS  

”Momente magice ale avangardei române”, de Adrian Grauenfels
Editura Saga, Israel, 2020

Întotdeauna am fost fascinat de tot ce înseamnă curente literare și artistice și, mai mult, de comparația dintre ele, de asemănă

(Despre nimicuri)

”Nu mă mai înghesui între scândurile din gard aiurea, dă-mi pace. M-am urzicat toată. Și mă zgârie până la sânge și tufa asta nesuferită de zmeură. Ți-am zis că nu știu a săruta, mă tânguiam eu”. Dar el nu și nu, nu se lăsa îndupleca

poezii recente - SAGA 2020

ilustratii: Juan Miro

https://www.academia.edu/43329905/Adrian_Grauenfels_-_Discretia_memoriei