Printre vechile ogive, bate vântu-încetişor,
Colb de stele se stârneşte şi se-nalţă sus spre cer...
Reci comete trec prin cosmos, învăluite-n greu mister,
Şi-orbitează preţ de-o clipă lângă soarele arzător,
Perseidă efemeră, taina dorinţelor puse,
R
Posturi recomandate (10677)
Născută
din dezamăgire
şi nerăbdare,
îmi împăienjeni ochii
o lacrimă.
stihia
Îmi pierd privirea peste-ntreaga zare
Și stau ca un soldat rănit de gardă,
Mă-nec în alba cerului culoare
Prin geometria florilor bizare
Din geamul înghețat de la mansardă.
Se clatină tot cerul de potop
Sub viscolul cu-apucături bizare,
În alba lui
de-atâta alb
îmi primenesc
rostirea
cu primele silabe
de copil
și duc în palme
tot răsfățul
stăpânului
plângând
umil
la poarta cerului
deschisă
sărmanului poet
postum
de atâta alb
îmi primenesc
vederea
cu verde crud
și liniștit
și duc în sânge
toată s
Într-o aparentă letargie,
cu o judecată
prea amară şi seacă,
în perioade regulate
caleidoscopul mereu
schimbător al imaginaţiei,
ajută să acoperi
o clipă… goală.
Mă chemi în gând,
adunând reflexia chipului meu
din cioburi de oglinzi împietrite...
culegi din albul zăpezilor,
mii de şoapte brodate pe franjuri de suflet...
zugrăveşti ape line
în ochii-pădure
căutând noaptea
care îşi leapadă haina
tivită de nelinişti
p
Timpul sihastru mă alintă
cu aripi de iţe destrămate din noi
ochiul minţii, incolor şi neutru
sparge corola nepătrunselor taine,
molatec şi asbsent descifrează
mister fluid, germinat în universul uman...
răstignit pe altarul nud al vieţii
şopteşte chemare..
Pe strada mea
trec femeile singure,
se opresc şi caută cu ochii ceva.
Bărbaţii nu se mai plimbă, stau în bodegi,
vântul se agită stingher,
nu se ştie rostul timpului.
Numai eu
n-am nici o frunză s-o urmăresc,
în cuvinte îşi caută gândurile rădăcini,
nu
Ajută-mă iubire să repir
toxine tot mai (g)rele aruncă ura
şi iată nu în cimitir
mormintele îşi cască gura
Ferestre mari deschide ura
ce bucurie-i vremea să le spargi
să-i faci şi lui Satan figura
curentul să-i mai fure nişte draci
Ce bucurie-i vremea
O respiram
să simt raţiunea
imboldului dispărut în neliniştea vechilor emoţii.
În vântul care adia uşor,
tânjeam după libertatea
ce părea… risipită.
pata de mucegai
desenează o hartă ciudată
un singur continent
imens
verde gri
pe care sunt adunate toate naţiile
se întinde de la un etaj la altul
jilavă
scorojită
ca un obraz de femeie tânără
plesnit de un pumn nemilos
o privesc îndelung
încercând să desluşes
Într-o vreme
umedă şi rece,
absorbit…
în contemplaţie,
focul mare
strălucea roşu…
şi luminos.
Învăţă-mă din nou cum e iubirea-nmiresmată
Şi sufletul să-mi vindec de răni adînci de altădată,
Sa nu mai sufăr, purtînd cruntă pecete pe nedrept,
Învaţă-mă sa fiu femeia cea dorită, să mă accept
Învaţa-mă sa fiu aprigă, precum e vântul,
Să ştiu, să pot
Visând la tine......
Îţi văd chipul oglindit în trecerea timpului,
Îţi văd zâmbetul ca o rază de cucubeu aruncată peste vise...
Îţi aud glasul ca un ecou al unei picături de ploaie...
Cerni trecutul prin site fine de mătase, pictezi reflexii de speranţă
coloana infinită
zborul lui brâncuși în ceruri,
visele pierdute-n haos,
ana lui manole-n zid,
eminesciene plaiuri,
lupta lui cu baiazid,
cântecele din caval,
ciobănașul mioritic,
toate au simbolul mitic,
blagianul vale –deal,
românescul ideal.
o coloană infini
NUDITATE SUB PLEOAPĂ
defrişez
cărare nouă
în hăţiş de ispite
ca nişte colţi de mistreţ
straiele clipei
sfâşie
făptura feciorelnică
pliuri de zgură
mă ascund
dincolo de aripa bufniţei
obrazul minciunii
ştanţează
pereţii cenuşii ai zilei
fluier de batjocură
rânjet
vino cât mai este iarnă
să mai pui lemne pe foc
în rachiu să-mi scapi o coarnă
lasă-l dracului de bloc
vino cât mai cerne iarna
fulgii laice iubiri
cât mai este plină cana
cu parfum de amintiri
vino cât e alb omătul
şi la poartă e gheţuş
de m-oi duce de-a
Într-o
aparentă indiferenţă,
doar întunericul
pătrundea pe fereastră,
înceţoşând privirea.
Ipocrizie… de nepătruns.
ioane
și ion avea o țară ca noi toți, o țară sfântă,
peste care pluteau îngeri în hlaminde de oțel,
munți, câmpii pline de holde, o natură ce ne-ncântă,
dar ion a părăsit-o fiindcă n-avea nici un țel.
el cu sufletul de aur, prea curat al maicii sale,
cal
Splendid delir
Într-un timp
Neliniştit
Şi fără viaţă
Al unei constrângeri...
Nemiloase.
CULTURĂ PRIN MEDALISTICĂ – ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!