Marea clatină ape violet
le-mpinge,
le trage,
în clocot de clopot
vârcolacii se înalţă spre lună…
octombrie,
în livezi de portocali
seamănă noapte şi frig
tablou monocrom…
pinii clatină ape de jad…
nisipul
şi vântul
şi ploaia,
bici şfichiuind pe spinările ve
DORINŢĂ RENEGATĂ
doream
ecuaţie absurdă
prinsă de-un grind de urzică
să nu mai fiu cotropită sălbatic de cavalcadele
dorurilor pestriţe
să mă locuiesc tăcută şi cuminte
perimetru exact
ordonat după o matematică a cerurilor
în insectarul creeaţiei
prinsă
dor
că îl apasă ceva
pe piept.
Erau întrebările mărunte
ale vieţii
ce nu-i dădeau
pace.
Cercetând cu privirea
vopseaua decolorată
a vieţii....
de soare,
trase adânc aer în piept.
***
Pornind
de la premisa nebuniei
în permanentă schimbare,
înghiţi aer cu greu
în
ating cu gândul geamurile tale
Ating cu gândul geamurile tale,
Vreau să te văd cum păru-l despletești,
În grațiile de mișcări agale
Eu aș ghici de vreai să mă iubești.
Nălucă sfântă din poemul meu,
Distanța dintre noi se face fulger,
Mă rog în gândul meu
Când raza de soare-mi înţeapă retina,
Îmi tremură pleoapa, se lasă în jos,
O geană se-aşază pe-obraz şi-mi vesteşte
Norocul ce-mi bate la uşă sfios.
Emoţia fierbe în trupu-mi – clepsidră,
La gândul că timpul acum a sosit
Să-mi pună în braţe speranţa-mplin
Clipe rătăcesc anotimpuri,
iar toamne aduse de vânt
împrăștie miros de liliac
peste primăverile din cuvânt.
Iarna cu haine groase de ger
spulberă visele din muguri,
așezați la tâmple de toamnă
se cred înconjurați de
tu înţelegi de ce tremură pădurea
când afară este atât de frumos?
ce i se-ntâmplă?
stii?
nu mă miră!
au plecat din ramuri doruri
zgribulite-n singur
de frig au căzut răni
pe alei de urme frumoase
în joaca de paşi
ai noştri erau odată
acum au rămas bătute cu pie
Avusese o clipă de emoţie.
Cu o atenţie profundă
tăcea să simtă nedesluşit,
ce se petrecea cu el.
Privea şi respira adânc, cuprins
de un sentiment neobişnuit,
neplăcut să se vadă
învins de tăcere
într-o senzaţie ascunsă.
se face ziuă sau
am ajuns noi undeva
spre lumină fără să ne poată nimeni opri
înaintezi în ceaţa verzuie de pe ţărm
cu umărul stâng înainte
umărul victorios care doare
ai vânat cu şoim toată noaptea
ai purtat singurătatea tuturor pe umăr
glorie vântului
Am uitat alfabetul speranţei, cred că nici nu l-am ştiut bine…
prea multe apusuri şi doar un singur răsărit
ce se scăldau în apa străvezie a Timpului.
Am păşit grăbită peste orele-nmugurite ale toamnei,
bruma ofilise ultima crizantemă de octombrie,
doream
urcând mereu în visurile tale
încă mai trăiesc pe-acest pământ,
încă iubesc lumina și culoarea,
încă îmi place să mai cânt,
precum în zborul ei, privighetoarea.
septembrie pe șesuri a trecut,
toamna s-a-mbrăcat în haină nouă
soarele ne -mbie c-un sărut
cu
Îmi iau doza de iubire
de câte ori mă gândesc la tine,
din versuri mă hrănesc în fiecare zi,
noaptea ne iubim cu patimă- n Astral .
Dorul de tine mă duce la izvorul iubirii
unde sub ploaia de pulbere de stele
ne-am potolit setea din noi
într-o toridă var
Cu picioarele tăiate parcă,
să nu mai poată mişca,
învăluit de aerul rece
dădea din umeri
cu capul plin de gânduri.
În lumina
ce se strecura în suflet,
era lovit de răcoarea umedă
ce-i îneca răsuflarea.
Nu mai scotea nici un cuvânt
din gura bâlbâită de vr
Nu plânge clipa noastră veche
Iubește sfânt doar ce va fi
Eternitatea mea, pereche
Când vom sfârși tu ai să știi.
Ne vom uita la rece timp trecut
Vis negru ne va fi fântâna vie
Prea tristelor silabe-n plânsul mut
De trubaduri uitați închiși în melodie.
Tai
te chem
te aflu
te ador
te cer
și te răsar
mi-e dor
te tem
te strig
de tine mor
te rup
te altoiesc
te ud
te gust
te birui
te exist
te beau
udând
al tău pământ
te cresc
dulce miasmă-n
bob de must
te nasc
botez
nebotezatei lumi
te ard
te venerez
te iau
te crucific
în cui
Îmi cobor gândul în rugăciunea inimii. Acolo, liniştea infinitului răzbate dincolo de aripa momentului prezent.. punctul întipărit ca semnătura amprentei mele într-o infinitate de alte semne distincte ale universului.
Transcedenţa spiritului rămâne
În soarele
ce trimitea o ploaie
de lumină,
o nelinişte îl muşca
lăsându-i trează
numai mintea tulburată.
Cu pas liniştit o ţinea în frâu
prin răceala sa
calculată.
Mezina-n pumni ține-un motocel,
Ochi-avînd nedeschiși, un cățel.
- L-am găsit sub un pod, aruncat
Și de la neant trebuie salvat.
Plînge puiul – s-a uscat și lacrima –
Deznădăjduit: – Unde-i mama?
Omule rău, de ce ne-ai despărțit?
Nu ai pic de milă,
MEMORII RITMATE
impurele ore despică
pe fulger cobor în abisurile mele
fir de argint
inima de foc pulsează materia foşnitoare
cârduri de vrăbii am condus
printre măştile timpului împietrite
inspiraţii dezlănţuite
torente de ceruri au infiltrat în artere
Plimbarea
Azi e sărbătoare, vom fi scoși la plimbare, afară din sanatoriu!
Fiecare a pregătit dinainte ce va lua cu el, bile de sticlă, fețe de chibrituri, pițigume, ce mai, toate comorile! Iar fetele aveau zorzonelele de dumnică și altele secrete pe
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!