Blog

urare

Hai noroc și sănătate,

Anul nou cu bucurii,

La masă multe bucate

Tot mai fericit să fii!

La cumpăna dintre ani

Numai bine să ne fie,

Să aveți parte de bani,

Dragoste și armonie.

Cred că-s netezite cărările
care duc în faţa magicului,
mă luminez de bucuria naşterii,
pruncul creşte în mine şi-n cer.

O stea cu nimb călătoreşte
odată cu craii purtători de daruri
şi închinare,
aurul vorbelor ninsorile oprind.

Apele morţii poartă umbre

Eu sunt roua, tu pământul,
Ne usucă numai vântul;

Eu sunt unda, tu izvorul,
Eu sunt lutul, tu ulciorul;

Eu, o pată de culoare,
Tu, penel muiat în soare;

Eu, contur de apă vie,
Iar tu umbra grijulie;

Tu esti unu, eu sunt una
Ne-nvelește-n vise luna

Și aduc

poemul-altar

aș fi putut să fiu altfel, poate zefir sau lumină,

aș fi putut să iubesc de trandafiri o grădină,

aș fi putut să fiu un cavaler al bunei purtări,

sau, de ce nu, gând purtat pe largi depărtări,

să fiu un ulise rătăcit de itaca mea părăsită

pe

   Legenda “țapului”

Fărîme de spiritualitate bologană.

Iarna grea cîntă a jale în pădure,

Cu seva-nghețată și ritmuri de secure

Doborînd arbori falnici, din „picioare”,

Căzuți în urlet prelung de disperare.

Trase de boi, aburind de trudă,

Alunecă trunchi

E seara de Crăciun şi valea

În alb e toată, scânteind

Şi îngerii în zbor, plutind,

Sosesc să lumineze calea.

Căci s-a născut Mântuitorul!

Colinzi se-nalţă de sub brazi,

Pământ şi cer răsună azi

Şi vesel e colindătorul,

Vestind şi altora minunea

Din şes şi p

iubito

 
faci palma căuș ca-n spicul de grâu,

beau apă din mâna-ți cum beau dint-un râu,

privesc la părul tău galben și lin,

cum curge ca râul de-argint și rubin.

îți mângâi cu mâna obrazul tău pal,

 coapsele tale sunt țărmul opal,

ochii adânci, ferestre

7. 
   
   
   Nimicul nu-i totuşi un răspuns
   
   la întrebările nerostite ale tăcerii
   
   Dar eu vorbesc Doamne în numele tăcerii
   
   şi nu m-aud decât pe mine
   
   Apollinaire se scoală din morţi
   
   şi vorbeşte prin gura lui Allen Ginsberg
   
   vorbeşte iată cu kaikuuri oceanice

astăzi, cum mă știi, boem,
scriu, c-un deget prin zăpadă,
pentru tine un poem.

însă, ori este geloasă,
ori haină, iarna asta,
ba mă ceartă, ba mă lasă

numai în genunchi să-ți scriu
cu un deget prin zăpadă
și râde-apoi și eu mă tem
că o să-mi înghețe

trece timpul…

câte ierni am petrecut,

câte ierni și primăveri,

câte toamne au trecut,

câte zile, câte veri.

câte amintiri trecute

a văzut sufletul meu,

cine poate să le-asculte,

poate numai dumnezeu.

am văzut cocori plecând,

într-un zbor aerian

și refugiați

Smulgând nervii,

mistuit de durere

cu capul rezemat

în mână, glasul

i se strangulase

în gâtlej

într-un instinct…

de conservare.

PASĂREA MIT

invoc

dreptul la tăcere

convoaie oculte îmi parcurg

mesianic

toate umbrele anotimpurilor

încerc

o ultimă răscumpărare

târzie

a căderii

roabă

în burta cuvântului

cu tălpi curate

merg pe faţa mea întoarsă

expulzată de himere

am adunat

labirinturile în

Școala era o clădire veche, ciudată, cu un singur nivel, ce avea pe o parte un hol imens cu un perete plin de geamuri, iar celălalt perete cu uși și ferestre ce dădeau în clase. Toate pauzele, orele ce nu se țineau, sau zilele când ploua și nu puteam

Coperta şi grafica: Liliana Nastas-Brătescu

Prefaţă: Ioan Lilă 

Corector: Bombonica Curelciuc

Lenevit după atâtea ploi,
îmi pun razele-n tâmple
o înflorire târzie.
Mirarea unei femei din altă mirare,
amintirea iubirii ce la-nceput se întoarce,
mi se pare că urcă
ori numai visez.

Se poate întâmpla
o frunză cu nervuri de cântec,

melodia o poţi di

Neliniştea

cuprinsese bătaia inimii

răguşită

într-o îndrăzneală

plină de tristeţe,

să înăbuşe

un sunet tânguios

al ochilor ‘nsângeraţi

ce se roteau în orbite.

fals cadril

s-a vărsat luna-n izvoare

într-o zi de mai întâi,

plouau stelele-n răcoare

la mine la căpătâi.

unde nimeni nu ne vede,

ne tăvăleam ca nebunii,

cuib de dor pe fânul verde,

sub cupola alb-a lunii.

și în poala dulce-a serii,

făr’ ca nimeni să ne șt

Într-o viaţă searbădă

şi nădejdi spulberate,

nu făcusem decât

să aud,

să văd,

să mă mişc.

Am început să gândesc.

Lerui-ler ninsoare mută
Dumnezeu aşa sărută
lerui-ler cu flori de măr
iarna vine azi din cer

Lerui-ler pe câte-un fulg
din nemărginire-l smulg
lerui-ler ce dulce vină
să vă dea la toţi lumină

Lerui-ler dragostea mea
a desprins din cer o stea
lerui-ler