Blog

Trupul plutea

contopindu-se cu cerul,

savurând plăcerea

iluziilor speranţei

unei lumini din… întuneric.

stampă

curge mierea serii peste mine

râuri de timp s-au răstignit pe cruce

o lună beată își leagănă fuiorul

seara se lasă în vitralii brodată de stele

amintindu-mi de acel chip

reîntors din cenușă

precum un sunet de flaut

reînviat de fauni pe coaste de dor

Cu buze fierbinți cămila așteaptă
din adăncul sienei, un verde aprins;
pe lungile-i pleoape, un bob iar desparte
gândiri de gândiri,
amiezi de amiezi.

Pustiul înalță un munte fugarnic
și visul se zbate-ntre stelele reci;
un geamăt uitat se pierde în ș

O zi de primavară

Cad ploi îmbibate  de dor

Din albele flori de cais

Se lipesc pe-al inimii por

Împletind din lumină un vis

Clinchet suav de ghiocei

Zumzet de albinuţe pe flori

Ploaie de lumini, albi brebenei

Suflete iubind, arzând în fiori

Sub a soarelui

.

Mă dor cuvintele

In mine

Nu vor să tacă
Nu vor

Când lacrimi stau să-mi cadă

Ochii mi-i usucă
Inţeapă
Toate sunt acide
Le spăl cu întuneric
Sub pupila oarbă
Cuvintele scântei mă i-au în vârf de suliţi
M-azvârle între gânduri
Ecouri ma lovesc 

Si toate im

parcă ieri

parcă ieri am văzut chipul tău în oglindă

era desenat de picasso într-un degrade galben

pusă în în lanțuri de lună te legănai

ca o metaforă agățată de o minte diabolică

într-un fanar murdar de-atâta lume

parcă ieri eram cavalerul de la mancha

ce

Eu sunt ca o cetate pe munţi reconstruită,

Acum pot să înfrunt furtuni şi vreme rea.

Odată, însă, fost-am ruină părăsită,

Cu ziduri dărâmate şi mult noroi în ea.

În jurul meu erau doar garduri sfărâmate

Şi ferecate lanţuri  la uşi mereu aveam,

Ferestrele,

Sărbători laice

Astăzi e sărbătoarea pământului,
mâine, a apei…
poimâine,
mai găsim noi ceva,
fără legătură cu oasele acelea străvechi,
mirosind a tămâie şi smirnă.

Disciplinaţi, importanţi şi patrioţi,
stingem lumina la ora stabilită,
bem apă
cum bunicii beau

Cufundat în tristeţe

cu capul înclinat pe umăr,

privea înainte

şi se lăsa învăluit

de pasiuni nestrunite

peste lunga unduire

a trupului

conturându-se în lumină.

Din pleoape grele… clipea.

Mijind ochii

printre pleoape grele,

de rând, oamenii

cu fruntea lată

căutau… cuvintele.

( necunoscută sursa de
inspiraţie )

Te-am căutat în fiecare zi
ce mi-a ieşit în cale
cu-n surâs
eu o întrebam de tine
ea şi-ascundea privirea
într-o rază, o parfumată floare
sau chiar în palma
cerşetorului
ce număra cu grijă
puţinul mărunţiş
...

N-am ezitat să

roscolnikov în siberia

sunt vinovat, sonia, am făcut crima,

iartă-mă, dragă, de mă iubești,

hai cu mine prin acest vis al pribegiei

să gustăm din durerile lumii

în siberii amare, să-mi spăl păcatele

să-mi spăl mâinile murdare de sânge

căci la izvoarele sty

O femeie-n largul minţii
Tu eşti tot ce nu mai este,
O madonă-n prag cu sfinţii,
Dragoste întrr-o poveste.

Şi în marmură cioplită
Ai surâsul de Veneră,
Poţi cumva să-mi fi iubită
Într-o viaţă efemeră?

Poţi trăi în poezie
Ca-ntr-o piatră ce scânteie,
Să

Învăluit în umbră

cu mâinile proptite

pe genunchii

picioarelor goale

ce loveau cu putere

pământul,

cu gura larg deschisă,

scotea un sunet strident

răscolind,

răsturnând,

zdrobind,

doborând

notele ascuţite

ale cuvintelor…

Se năpusteau una peste alta.

Şi-aşa-i e greu! S-o mai repezi

Sau s-o loveşti... s-o faci plebee?!

De tot ce-i rău, s-o-ndepărtezi!

Doar pentru faptul... că-i femeie!

Aminteşte-i că-i frumoasă,

Strânge-o-n braţe, adu-i flori,

Şi-ai s-o simţi... o vor străbate

Prin trup... sute de fiori

Mişcă-ţi haide bunul simţ
dacă vrei s-ajungi acasă
pune-ţi la picioare zimţi
vezi pantofilor le pasă

Dac-ajungi sau nu acasă
mult mai bine e descuţ
iarba verde-i mai frumoasă
dac-ai şti să o asculţi

Mult mai bine e desculţ
ţi-ai pus la picioare zimţi
numai doi

O!, vestită Monalisă,

Nobilă, din soi de tisă,

În oglindă, de te privești,

Singură poți să te-amăgești:

Corpul suplu, de sirenă,

– Precum curge, pe antenă,

În tuner de televizor –

Numai bun pentru amor,

Cu buzele-ți țuguiate

Și cu bezele-aruncate

Spre un nev

Femeia e un înger pe pământ,

Purtăm icoana ei mereu în gând,

Lacrima de dor din fiecare noapte,

Iubita  care o dezmierzi prin şoapte.

Aripă-n aripă ne ridicăm la cer,

Un templu al iubirii mirific, efemer,

Femeia şi bărbatul, un tandem de vis

Ce caută cărar

Eşti raza de lumină

din ochii minţii mele

pe care călătoresc

în nopţile-n care-mi lipseşti

în altă dimensiune.

Acolo te întâlnesc în zori

frumoasă  şi inaccesibilă redută

pe care cu  o floare şi un zâmbet

încerc să te cuceresc femeie.

Muzica sufletului tău