Blog

Sărat

Îți gust dulci

Mâinile.

Sunt superbe

Fântâni de rouă.

De stup.

Plouă

Și mierea

Se-ascunde în toamnă.

23 10 2012

ȘTEFAN OANĂ

mediat ce a venit din voiaj  tânăra pereche , « obosită şi plictisită de drum » - după cum ironic o caracteriza Adina  s-a mutat în apartamentele de pe Viilor şi au trăit câteva luni « fericiţi » . După două luni  Nicu Câmpineanu a fost chemat la ca

Se construiesc biserici
şi cârciumi, cu osârdie

parade gay 
şi procesiuni cu prapuri

Sâmbăta se împarte colivă

bătrânii
se preling pe lângă ziduri,
învinşi de friguri
galbene, 
albastre
înspăimântaţi de ţipătul pustiei

aşteaptă semn
de peste mări şi ţări
semnul e

LINIŞTEA LUTULUI

din zâmbetul primilor zori

timpul ţese

fuioare

sapă şanţuri

prin care să lunece

durerea oglinzilor sparte

de spinii trandafirilor

petale crescute

din curcubee

şlefuiesc urmele

cu săruturi arse

în visuri

lungind itinerarul

spre liniştea

lutului…

Îmbrățișez întunericul

Cu liniștea vorbelor tale.

Răsar stele.

Albul e culoarea

Cea mai pură nonculoare.

Și-mi zâmbești.

Buzele noastre împart cerul

În nori și albastru.

Azi nu o să plouă.

Nici mâine nu

Decât dacă vrem să dansăm

Uzi până la suflet.

Ne zvâcne

limba de clopot
sprijinită-n păianjen -
case-n ruină

.

stanțe lirice

sunt tot mai singur și acum,

privesc spre orizont prin fum,

trec nepăsător prin vreme

și sufletu-mi picură-n gene.

m-afund în mine adânc,

aud strămoșii cum plâng,

privesc înainte tot trist

și totuși mi-e drag că exist.

eu vin cu veacu-n spina

Cred…sper…exist…respir…  

Sunt un suflet călător prin lumea imprevizibilă a imaginaţiei, lumilor de poveste şi a fanteziei…  

Un spirit aspirant la o viaţă armonioasă într-o realitate relativă.  

O fereastră deschisă spre infinit... spre orizonturi

Zi mohorâtă, ploaie, vânt,

Au stat în casă până-n seară.

Ploua în gânduri și-n cuvânt

De nu-ți venea să ieși pe-afară.

Dar iată! Ploaia s-a oprit,

Iar liniștea ușor coboară.

De stat în casă-au obosit

Și veseli au ieșit afară!

Pomi, iarbă, flori, păreau ca

De ce au pasarile aripi?

Sunt atât de singure sus.

E prea mult cer… și frig

Pentru un singur zbor.

De câte strigăte e nevoie?

E multă liniște, lină în jos.

Prea multe cuiburi… goale

Pentru un singur ou.

Văzduhul

E doar o singurătate

Pictată frumos în albastr

Doar dacă…

mi-ar lipsi o inimă

-cea din stânga-

mi-ai da

un ticăit în plus

pentru veșnicie?

Infinitul

nu ne așteaptă,

trece fără virgule

și fără zăpadă.

Dar dacă…

n-aș avea un zbor

mi-ai dărui

o pana fermecată

să planez rotund

în dublu de spirală?

Sau…

hai să opri

O frunză purtată de vânt

Iubirea şi moartea!
Singura moarte dulce este din iubire,
în rest nimic, toate implică un ritual şi uitare.
Iubirea nu există,
există doar o continuă căutare a ei!
Un vis, în rest, suntem pe-aproape
sau doar e în noi,

Tu vas frôller ton étoile! - Irina Lucia Mihalca
Traducere: Laura Lucia Mihalca

Quel destin est préparé à l’homme?
Nous allons sur des alées inconnues au long d’un temps qui
Coule et qui cesse, en s’arretant fatalement à l’instant,
Quand fougueusemen

imn închinat femeii

am adunat în suflet temple,

să te-așez, femeie,-n ele,

ca lumea să te contemple

sub vraja ploilor de stele.

sub arginturi de zăpadă,

chipul tău eu mi-l apropii

ca o lume să te vadă,

în marama dulcii rochii.

peste geana înserării,

sub arc

Dacă sufletul îţi cântă
partitura vieţii-ncepe,    
e o partitură sfântă,
ea, iubirea o concepe.

Fără ea am fi afoni
în al omenirii cor,
trişti şi singuri pietoni,
într-un anonim decor.

Dragostea e înrudirea
omului cu Dumnezeu,
sacrificiu, dăruirea,
fascinant

   ( Anul 1848)

Buciumă, din deal în deal,

C-a-nceput sfada-n Ardeal:

Din Brașov la Satu-Mare

Se păruiesc cu-nverșunare,

De nu mai știi care pe care,

Punînd la grea încercare

Frăția între popoare

Și-au pus pușca în cătare.

Budapesta vrea, bag-samă,

Să ne fi