Blog

când m-am trezit am văzut
un câine prăbuşit pe zăpadă
la câţiva paşi mai încolo
un altul
alerga haotic

aerul îmi încetinea privirea
totul părea o parte din mine
consumată de timp
într-un oraş second-hand

mi-am proptit pleoapele de întunericul
ce încă r

Şi totu- i căutare...
Ca un fulger de lumină
nestăvilite gânduri
au poposit într-o grădină
aşteptând
o primăvară nouă

...

E-atâta sevă în cuvinte
şi-atâta dor pe buzele
fântânii
că simt cum se-arcuieşte
trupul cald al zilei
peste inima
pământului
ce ş

Dedicată bunicului Annei!

Ai plecat în altă lume,
Ai lăsat dor şi iubire,
Te întreb, de mai poţi spune:
"De ce?"... sau nu-ţi stă în fire?

N-ai vrut să mai aştepţi zorii,
Să îmi spui ce mai doreşti;
Nu ştiam de ce plâng norii,
Tu plângeai, că mă iubeşti!

Ce

Dus pe gânduri

într-o atenţie plină de încordare

cu ochii aţintiţi

pe-o amintire care păleşte

adâncit în reveriile sale,

aburul respiraţiei

inundat de lumină,

se prelingea

în licărul tremurător.

Aerul strălucea de… transparenţă.

Într-o senzaţie de libertate,

în lumina invizibilă

alunecând incontrolabil,

cuvintele se revărsau

frenetic pe hârtie mâzgălind

cu privirea goală de expresie

în timpane încordate,

puterea unei… şoapte.

De dincolo de gheţuri, neştiute umbre
Mă poartă către tine pe-aleile de vis
Şi cu rapacitate vor timpul ca să-l scurme
Să-mi ostoiască dorul ce-odată l-am ucis.

Dar dincoace de tine, se află doar tăcere
Ce se propagă-n aer cu picuri mari de ger
Speranţ

Umbre îngheţate pe faţa lunii,
munţii...
păsări cu cerul în aripi,
femeia rămasă departe,
mirosu-i de busuioc sălbatic
peste umerii gândurilor.

Singurătate potrivnică,
însemnări pe hârtie,
cu distilerii de cuvinte,
mă separă c-un arbore ireal,
de timp

Neîmpărtăşită dragostea ei
nu mă face mai răzbunător decât sunt
nici mai inofensiv,
rămân doar atent
la gesturi şi vorbe.

Noaptea îmi fură cineva minţile,
le descoase pe întuneric
gînd cu gînd
până-mi citeşte sufletul.

neîmpărtăşită dragostea rupe cerc

stanțe vesele

cântă greierii-n pridvor

în mirosul de pelin

zău că îmi va fi iar dor

de o noapte de senin.

să dorm legănat de lună

și să visez numai crai,

noaptea zările-mpreună

toate gurile de rai.

să ascult susur de ape

și să văd ploaia de stele

iar izvorul

Lumina

cădea pieziş

în cerul invadat

de înserare

umplând

golurile trecutului

pierdut în umbra

unui sunet limpede.

Puteai auzi frânturi

din capriciile întâmplării,

printre detalii

învăluite în liniştea

de iluzii

când fatalitatea o cerea,

în freamătul undelor

să amintesc

inimii… să bată.

Nemişcat

în noroiul întâlnirilor,

se pierdea în vise

susurul fântânilor

clădit în minte,

înduioşând stelele

sub cerul gol.

Noaptea stai în faţa oglinzii,
te descopăr frumoasă
dar nu ţi-am spus niciodată.

Ca o fructă pârguită, razele lunii
te privesc pe fereastră,
printre tablouri, albii pereţi
par să-ţi dea contur prin semiîntunericul mut...
Mi se pare nefiresc să te laud

Îmi stăruie un gând

de la o vreme-ncoace,
chinuitor gând,
ce nu mă lasă-n pace,
să las deoparte
nevoile rapace,
să fug pănă la mama
că doru-n pieptu-i toarce.

Să o ajut la toate,
că este prea bătrână,
să simt corniţa ierbii,
curtea să i-o fac plină
cu

Nepăsătoare,

cuvintele se revărsau

din lacrimi ascunse

ochilor minţii

cu o linişte lăuntrică…

clipei goale.

Aruncând

priviri întrebătoare,

timpul

gusta netulburat

lumina

ce năvălea din plin

peste liniştea

nesfârşită.

țară

țară te păstrăm prin casă

printre iia de mătasă

și păstrăm doina-n cărbuni

de hoardele de nebuni.

avem și câmpii și munți

și noi umblăm tot desculți,

avem pe la streșini fluturi

și ulcioare și cu ciuturi.

am pitit ceru-n pătul

pentru omul nesătul,

ca s