Blog

de arătătorul îndoielii atârnat

la cina de fiecare zi

se-mpărtăşeşte nemişcarea

nu întotdeauna pâinea găseşte gura potrivită

sângele zvâcneşte flămând saltul frângere oarbă

mers pe tăiş de genune

ţine pagina primă

bule de şoapte rostogolesc

geografii strani

Nu mă chema, nu mă ruga, nu plânge,
E prea târziu să o mai faci acum!
Prin mine nu mai curge prea mult sânge,
S-a transformat în mult venin şi scrum

Nu mai visez la nopţile frumoase
Când îţi şopteam ce mult eu te iubesc!
Mă reîntorc în spaţii-ntunecoase,

Mă străbat de linişte şi verific
ultima rezistenţă la nostalgie.

Satul îl aşez în jurul bisericii
cu duhul credinţei pe uliţe,
copiii rămân la aceeaşi vârstă
părinţii lor la fel.

Şcoala era într-o casă părăsită
cea veche se dărâmase.

Dealurile cu vii su

Dorm flori de crizanteme pe masă, într-o glastră,
Mi-e inima amară ca frunza de pelin;
Spre timpuri efemere s-a dus iubirea noastră,
Mi-e sufletul prea searbăd şi de tristeţe plin

Ţi-am închinat zadarnic poem după poem,
Ţi-am pus iar la picioare între

Dintr-un

fel de indiferenţă

cu totul nedesluşită,

frământat de îndoieli,

privea în gol.

Rămânea

cu ochii în tavan

palpitând de emoţie

la gustul în tihnă

din dulceaţa

unei zile liniştite.

A quiet day

From

a kind of indifference

totally indisti

Plimbându-se

cu braţele încrucişate

în întunericul adânc,

sublinia cuvintele

cu privirea…

Îşi comunica gândurile.

Communication

Taking a walk

with crossed arms

into the deep darkness

was underlying the words

with his look…

He was communicating his

Îţi duci acum 
ulciorul, 
la izvorul 
viaţă, 
îl umpli 
astăzi, 
dar mâine, 
poate 
el se varsă! 

Când palmele-ţi 
bătătorite 
adună-n ele 
fapte, 
vine ea, 
clipa, 
risipindu-le 
pe toate! 

De plângi 
după un ieri 
ce rupt ţi-a fost 
din viaţă, 
te bucură 
făptură, 
cu-n

Prinsă între cele două faţete ale oglinzii

nu ştiu de care parte aş vrea să rămân;

în faţa ei,

unde realul stă strajă

cu frustrări, dorinţe şi vise neîmplinite,

ori în spatele ei,

unde mă simt cu adevărat EU!

Dorinţa ta,

mă va ţine aici, în faţa oglinzii

să-ţ

Lasă-mi visul iubire,

lasă-l să-mi ude rădăcina

să pot înflori dimineţile

în zâmbetul nopţii.

Lasă-l să zboare

odată cu primul strigăt

al vieţii

şi mai lasă-l iubire,

să mă sărute în zilele

când soarele va uita

să-mi dăruiască

umbra împlinirii!

Vocea-i

s-a pierdut

într-un fel de murmur

nelăsându-i nici măcar

o clipă de gândire.

Roşu ca para focului,

se lăsa pătruns

de răcoarea vântului

cu evenimentele

ce se încâlceau

în măsurători ale timpului

peste pleoapele-i grele

să judece fără părtinire,

să

Exprima

delirul simţurilor

rărind cuvintele

cu trupul răsucit.

Cântărea

fiecare silabă.

Weight delirium

Was expressing

the delirium of his feelings

pacing the words

with his twisted body.

Was weighing

each syllable.  

traducere: ELENA BUZATU

Tablete

                                      Breaking News. 05.01.2012/

Un băiat din Indonezia

riscă cinci ani de închisoare

dupa ce ar fi furat pantofii

 unui poliţist. HotNews.ro.

Avion cu motor

          Coexistă paşnic în mine, două lumi. Nu vest

atâtea…

atâtea amintiri se sting,

cu aripile frânte,

atâtea viscole ne-nving,

atâtea timpuri crunte.

atâtea doruri ne dobor,

atâtea gânduri blânde,

se duc ca apa de izvor,

ca florile plăpânde.

atâtea vieți se duc în van,

sub fericitul soare,

și trece timpul

Luceferi mulţi şi mici

Costel Zăgan, Universuri paralele

Astăzi urcând pe scara vieții înc-odată

şi renăscând din aprige şi-amăgitoare ploi

sub bolta neagră a cerului cândva aureolată,

eu sufletu-mi împrăştii să curgă râu şuvoi.

Timidă-ntind o mână spre liniştea adâncă

şi-n fin căuşul ei cândva o cupă goală,

ela

Sunt astăzi vânt 
iar mâine fum, 
proscrisă-n labirintul 
sorţii, 
când sânul meu 
sărut si foc, 
te-ating mirate-n 
pragul nopţii. 

Luceafăr sterp 
pe cer arzând, 
mirare în sărutul 
morţii, 
e val pe apa 
fără rid, 
întemniţând triumful 
vieţii! 

Rodica Cernea 
Gal

PREGĂTIRI DE TOAMNĂ

Vântul trage cu arcuşul prin plopi,
Frunzele unduind a toamnei simfonie,
Norii negri veşnicii ciclopi,
Se pregătesc de pluviale sindrofii.

Gospodine încearcă să ducă piaţa acasă,
Pregătind pentru iarnă eterne borcane,
Să aibă familia d

Eu sunt Cenuşăreasa cea trudită.
O zână m-a-nţeles, m-a ajutat
Şi-acum, în rochie de bal, gătită
Mă-nfiinţez cuminte la palat!

În jur sunt prinţi sunt şi prinţese
Ce se-nvârtesc în cercuri mari de viaţă.
În pieptul meu o vrajă tainic ţese
Iu