Blog

sursa: crestinortodox.ro

În fiecare an, pe data de 8 noiembrie, Biserica cinsteşte Soborul Sfinţilor Mihail şi Gavriil şi a tuturor Puterilor cereşti celor fără de trupuri. Lumea îngerească a fost creată de Dumnezeu din nimic, nu din ceva preexistent

te superi, zilnic, din nimic;
te-am înălțat, femeie,
pe un soclu serafimic,
în trup de marmoree.

și dacă ochiu-mi obosit,
spre tine nu se miră,
îmi spui că prea m-am irosit,
în zdrăngănit de liră.

și-atunci te văd suind mai sus,
ca o zeiță greacă,
și-ntor

TI-AM DARUIT 

autor

DANUT DESLIU

Ti-am daruit clipe de vis, 
Dar tu m-ai tradat. 
Ce-am avut de spus, am spus, 
Dar tu de mine ai ras. 

Indiferenta ta ma doare 
Ne mai iubim, oare? 
Sufletul meu ti l-am daruit 
Atat de mult te-am iubit. 

Iti citesc in ochi si i

Dă în muguri crucea pe morminte

hăt în jos la morţi e primăvară

să păşim copii cu luare-aminte

dacă vrem pământul să nu doară

Hăt mai jos la morţi e primăvară

parcă se aude-n ierburi cucul

cântă în fântâni parc-o vioară

vai ce umbră crudă are nucul

Parcă se

COŞMAR DIN BURTA PLANETEI

în boxă trupul timpului  

cruce în zidire nu mai aşează duhul

respiraţia clipei îmbracă doar ruine în mine

planeta a devenit prea strâmtă

şi comatoasă

lume amanetată  

filtrează printre gânduri  

deşerturi şi mâluri

învelite în muşc

hai să devenim semințe

hai să devenim semințe

semănate sub pământ,

tu s-asculți liniștea ploii,

eu bătăile de vânt.

tu vei încolți întâi

într-o dulce primăvară,

voi veni apoi și eu

ca să-ți fiu din nou povară.

peste bolțile de dor

ne veghează mândra lună

ce

Vineri, 9 noiembrie, în Club La Scena din Calea Călărașilor nr. 55, București, Ștefan Caraman și prietenii vă așteaptă să lansați împreună volumul 92 de povești cu cărți, apărut la Editura Herg Benet.

Lansarea de carte va avea loc în salonul verde al

 Virtuali ne sunt pașii neobosiți

 Negre înghețat, spațiile

 Dintre cuvinte

 Respirăm doar din amintiri

 Realitatea e capcană de minte.

 Urlăm fără ecou înapoi

 În păduri desenate pe jos

 Sub retina cuminte

 Ne crapă buza de plâns

 Nimeni n-aude nervul cum m

Învăluit

într-o iubire

universală,

încerc să ies

dintr-un interior

melancolic

şi să aştept

pe un ţărm

pe care

am mai fost

pierdut

între valuri.

Poate c-am să plec
după măsura înţelegerii fiecăruia
odată cu primele miresme ale primăverii
aşa cum se întîmplă de obicei în vise,
cînd ţi-e frică de ceva, dincolo de nevoia inconştientă
de-a privi oamenii
ca pe-o răscumpărare a culpei
şi de la inim

poeții ca fluturii

am visat

eram între toamnă și iarnă

între ceață și brume

rătăcit printre cuvinte

m-a căutat un înger cu aripile rupte

nu m-a găsit

mă uit în oglindă

nu sunt eu îngerul

n-am aripi

mi le-a tăiat timpul

între toamnă și iarnă

doar amintiri

beți

În țăndări fascinante de lumină

Limpezesc, la mână, bucăți de întuneric.

Prea multă sudoare de glezne îndoite

Pentru o biată oglindă negru-opac.

Întind apoi timpul furat, pe creier

Îmi pulsează tâmple a pământ mucegăit

Și-mi răsar viu neuroni ancestrali

În

Ca un păianjen,

în pânza ţesută din vene,

îl simţeam cum creşte în mine

printr-o nesfârşită cădere.

Pe ascuns,

strecurat într-un oftat,

dorul de viaţă…

a plecat.

de tine mamă iar mi-e dor

se-ntorc poveștile tiptil

în noaptea-n care n-am dormit

eram un crai, eram copil

mă scufundam mereu în mit.

ieșeam adesea noptea-n drum

rugându-mi steaua să mă poarte

prin apa somnului de scrum

prin amintirile deșarte.

strig timpu

uneori sap în mine şi
rămân acolo până noaptea târziu

caut locul din care am venit

ştiu că există pericolul
să se surpe pereţii scrijeliţi de nesomn
şi nimeni n-ar cuteza
să mă dezgroape iar
căutările mele vor fi zădarnice

rănit printre resturi ignorat

Tinereţea…

aburii pământului

ca şi apa care se scurge

printre degetele

ce se cască-n aer,

nisip ce curge

în clepsidră

şi nu-l pot reţine.

Forţă aparentă,

falsă prospeţime.

Tinereţea.

De când trec prin cuvinte cărări foşnitoare
nu osteneşte bucuria,
singurătatea fuge în cutele nopţii,
tristeţile se acoperă cu uitare.

.

Cad umbre şerpuite din oglinzi,
capătă trup şi-i dau glas luminii,
nopţii din pietre să-i cânt
psalmi prin cuvintele Lui.