Blog

De la un timp, culorile,

toate culorile

violente,

paşnice,

fierbinţi sau

reci,

poartă în ele

un strop de negru

-o gaură de vierme-

Cineva

a început să-mi sape un tunel

în piept

se apropie de omoplaţi…

curând,

va zbura pe-acolo

un fluture de noapte

Mi se va întinde

Universul se-adună, se strânge în sine

şi vine tiptil

la pragul bunicii

şi casa şi bunica

sunt din pământ

şi scunde, amândouă

casa zâmbeşte din muşcate

bunica, din ochi

şi din obrajii plini

de soare, vânt,

şi brazde întoarse

îşi şterge mâinile pe şorţul mirosi

visele mele

visele mele

 ploaie de stele

căzute-n mare

din depărtare

visele mele

lacrimi rebele

fântâni adânci

săpate-n stânci

visele mele

ca rândunele

lumini de ceră

topite-n vară

visele mele

doar temenele

zbor jucăuș

de pescăruș

visele mele

un zbor de vele

prin val d

Erai înger de zăpadă
ori o flacără-ngheţată
din cer fulgii stau să cadă
să te nască-nc-o dată

Ca pe-o flacără-ngheţată
ochii mei te şlefuiesc
de lumina ta se-mbată
şi-apoi cântă nefiresc

Ochii mei te şlefuiesc
lacrimă gata să cadă
dintr-un ochi neomenesc
cade-u

Apusul de soare, plumburiu,

Spală în înaltul gol pustiu

Urmele zilei obosite,

Pusă-n trecut pe nesimțite,

Așternînd pe neagra cortină

Un ocean de stele-n lumină,

Adînc necuprins cu privirea

Captînd poeților visarea

Și, peste noaptea care trece,

Luna săgete

Desfăşurate

într-o serie de imagini,

ocolurile vieţii

i se păreau ciudate.

Cu o emoţie confuză

rămânea puţin gânditor

cu pleoapele

ce stăteau să cadă

neştiind să vorbească

în faţa acestor

schimbări neaşteptate.

I se păreau

doar vagi puncte albe

ce se perinda

Nu ceruse să se oprească

din cursa aceea zilnică.

Într-un răsunet larg

cu o subită mirare,

fără a cere timp de gândire

pentru o inconştientă bucurie,

îşi îngropa capul în mâini.

Mergea firesc către mister...

când scriu

când scriu mă duce gândul în neunde

îmi zboară așa în vânt  pe orice unde

călătorește singur în neștire

având doar verbul a iubi-iubire.

când scriu îmi ies în față din albume

doar amintiri cu oameni și cu nume

din pleoapele ferestrelor uitate

ma

Nici nu ştiu de cine mi-e dor mai tare!

De tine sau de cuvânt,

Al tău cuvânt.

De negăsit niciunul, nici altul

V-aţi ascuns amândoi

Înveliţi de piatră

Dorul o crapă

Cuvântul ăsta forţează,

Frământă

În mijloc de piatră

Gerul nu-i ger

Sparge şi arde

Apa nu-i apă

Fr

ziua asta
întâia secundă a început
cu 24 de primăveri deodată
a început
şi nu s-a terminat...

secunde în secunde
unele prin altele
metamorfozau
în cuvinte nenăscute

prin amândoi
  înainte de a ne rosti
opreau timpul,
dacă-ţi spun!

şi cum să se fi term

Ori-cum nu cunoşti
nimic din ceea ce-mi doresc,
degeaba te-am ascuns sub pleduri
de viscolul din tine,
nu ţi-a venit în minte
niciun subterfugiu.

Întors pe dos de prea multe frustrări
te las dormind pănă la prânzul mare
fără nicio schinbare de tact,
b

lumea mea

eu am trăit dincolo de viață

toate dramele mele se petreceau în suflet

nu mă interesa ce-i afară

în mine se zbăteau idolii

în mine se topea soarele

în mine veneau toate nopțile de vară

 senine cu lună și cu stele

sau toate iernile cu viscole

care-

Povara lacrimei

o las în poala dimineţii

sub cer de vise înflorit

udat cu mângâierea anotimpurilor

din ochii mei de foc

dar focul

nu e simplu foc

el arde fără a cere voie

dă culoare

ca floarea cea culcată

veşnic neuscată

e focul inimii

ce dă căldură

lumina ce p

lacrimă amară

doamne ce însingurat mai sunt
ca o flare-ntr-un pustiu primăvăratic
se-aud țipete de păsări în suspinul pădurii
și se văd numai scheletele liniștii
și umbrele ei care mă pândesc
aș vrea să stau fără griji
între visele mele și-ntre iubite
în so

Priveam tăcut,

savurând plăcerea

firelor de praf

dansând în lumina soarelui

şi străbătute de un tremur,

cuvintele s-au trezit

în stropi de apă.

Răcoreau… sufletul.

           Marius Zinca recuperează alert vieţi netrăite. Atmosfera acestor insule de vibraţie este neliniştită şi, pe alocuri, crudă. Planete incerte, cu marginile încă nedefinite, siluete când şi când, în cele din urmă una singură, uriaşă, puls

               Nu mai constituie o noutate faptul că Marius Zinca a dăruit cuvintelor o stare de graţie prin folosirea lor reperată şi neobosită ( „Cuvinte-n necuvinte”, „Întoarcerea-n cuvinte”, „Plimbare prin cuvinte”, „Pierdut în… cuvinte”), pân

După ce preţ de o clipă s-a mutat cu gândurile în cer, Marius Iulian Zinca a revenit cu ele spre noi, în cuvinte ce se revarsă frenetic şi îi fac tălpile grele, lăsând urme adânci în nisipul existenţei şi înseninând întunericul nopţilor ce cur

În gânduri albe de lumină

Se întrezăresc albastre zări

Copaci, în liniştea deplină

Miresme răspândesc în aşteptări

Doruri nechemate  revină

Pe întinderea mirificei cărări

Gând renăscut din dragoste divină

Înfiripă iubirea în liniştitele înserări

Mi-e sufle