Blog

În palma mea este clipa
cu arome de primăvară
şi culoarea ochilor tăi, 
descântaţi cu iarba fiarelor 
în vraja nopţii
luna îşi ascunde privirea 
sub veşmântul de stele
iar privirile ard ca o torţă
în valurile tăcerii.
Zâmbetul se desface în două
şi se prelinge

gânduri de  iarna

o frunză bate galbenă-n fereastră

semn că toamna pleacă din livezi,

vântul printr-o pasăre măiastră

ne-anunță  viscole și cu zăpezi.

zarea-ntreagă tristă-mi dă fiori

viscolind în gând numai tăceri,

moare încet lumina printre nori,

coborân

De-a lungul leneşelor

ore de-ntuneric aşternute de vreme,

razele dintr-o schiţă stângace

a răsăritului de soare

desenau un dreptunghi de… lumină.

Frumoasă toamnă bine ai venit  !

farmecul tău  mă cucereşte neîncetat

eşti capricioasă,  plină de culoare

îmi readuci în suflet un ocean de vise.

eşti ruginie, frunzele îngălbenite cad

într -un dans ce nu poţi să-l ignori

iar vântul impasibil la durerea l

  Îmbrăcat la patru ace, cu rubinul inelului strălucind pe degetul mic, a aruncat flegmatic zarurile pe masa de joc . Nu-i păsa de rezultat, era un simplu joc. Rutină.

Într-un colţ, retrasă şi timidă, necunoscuta nu îndrăznea să ridice ochii, nu se af

Mai e puţin,

umbra mi s-a întins

prin odaie şi-n afara ei,

lacrimile se prelingeau printre degete

mai fierbinţi şi mai repezi,

mâini nerăbdătoare

prinseseră încheieturile mâinilor,

mi se părea

că niciodată n-am fost

mai singur…

Mai e puţin.

Cu gândul

la strălucirea blândă

a razelor lunii

peste micul motel

în care-s găzduit

de-o bucat’ de vreme,

aştept să treacă

noaptea castă

din sufletul meu,

să mă apropii

cu o clipă… de-acas’.

 Nu e decât

 esența plină

 de infinit.

 gustă-i adâncul

 femeie

 din pleoape,

 are miros fierbinte

 de nesfârșit

 chiar de-i sorbi

 cu nesaț veșnicia

 din clipa perenă

 ramane tot

 o eternitate.

 Femeie

 naște-mi secunda

 de azi,

 copil frumos

 de neperenitate.

 31

sonet

Hai să vâslim femeie înapoi

Spre timpurile care ne-au învins,

Să rupem umbra care s-a prelins,

Înstrăinându-ne pe amândoi.

Acolo a rămas ceva din noi,

Mă-ntorc flămând la marele mister,

De ce s-a instalat atâta ger?

Nu mai citim pe frunze  de trifoi…

să nu-ţi speli ochii tăi de toamnă
cu apă de la robinet,
că am citit pe-un site, aseară,
când navigam pe internet,
că apa care e pe ţeavă
nu vine din ecosistem
şi pentru ochii tăi, iubito,
doar pentru ei, atât, mă tem.

să nu-ţi speli ochii tăi albaştri
din

de Gavriil Stiharul

O noapte hibernală se aşterne-n cuvinte
şi clinchet de cristale loveşte în secundă,
gura lunii să nu soarbă lacrima ta fierbinte
când craterele albe sunt colţi ce stau la pândă.

Te vreau iar flacără mistuindu-se în ceară,
te vr

Şontâc

Ca să ajungă la capătul străzii,

are nevoie de timpul-durată

(a dura, durare)

Cineva

tastează greşit

şi durare devine

durere,

durare + durere = îndurerare…

dacă ar corecta,

s-ar transforma în “îndurare”

dar pentru a afla îndurare

mai are mult de mers ş

Un aer trist

străbătea încăperea

în care sălăşluiam

într-o pâclă de fum

şi-o dezordine vie

pesemne de mine

aruncată-n timpul

ce nu vrea să…

mai treacă odat’.

când eram copil

adesea când eram copil visam că îngerii vin din cer

și zboară pe lângă ființa mea ciudată ocrotindu-mă

trăiam într-o irealitate de basm peste care zbura timpul

îmi plăcea singurătatea în pădure printre copaci

ei îmi vorbeau din alte lumi

Linişte tulburată

de târşitul papucilor prin cameră

şi-un gest vag de consimţire

aflând din gura

lividului sihastru cu ochii metalici

şi privirea ageră,

că drumul făcut în viaţă

se repetă,

se repetă mereu, neîntrerupt,

destinul… s-a înnodat.

încerc acum să reconstitui
între mine şi realitate
fereastra prin care
o să privesc depărtarea, -
ea însăşi o fereastră
a sunetelor spre nesfârşit.

ştiu,
poate că e doar o iluzie ce se termină aici
ca respiraţia în camera cu multe oglinzi...

La hramul satului

 ( Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil)

               - I -

Răsună clopotul şi toaca peste sat,

acum, în sfânta zi de sărbătoare,

deasupra noastră norii negri se despart

şi lasă cer senin până în zare…

Chemarea Domnului răsună-n unde lin,