Blog

într-o bună zi vei coborî
de pe linia orizontului
şi vei trece malul
toate întâmplările vor fi
numai ale tale
tu ştii asta
bătăile de clopt
vor deschide poarta
drumul va fi lung dar
nu atât de lung încât
să nu poţi evada din tine
din când în când
vor creşte

Mi-am zis de multe ori că-s prost
Şi şanse n-am ca să mă schimb.
Degeaba tot mă rog în post,
Pe cap nu-mi creşte niciun nimb.

Am tot sperat să treacă moşu,’
Aşa măcar să mă salute;
În hol am pus covorul roşu‘
Şi tot îl aranjam de cute.

Şi tot dormeam e

Poetul
şi-a pus
capul
în
brazdă

Şi
câmpul
a albit
în
toate
sensurile

Costel Zăgan, Ode gingaşe

 Învingător,

 într-o iritare extremă

 a indignării mele întunecate,

 gândurile-mi pluteau

 printre licăriri de lumină

 şi rândurile se aşterneau

 în urma singurătăţii…

Cum te dezbraci copacii dau în floare
şi simt în piept văpaia unui crin
de la zăpadă sufletul se-aprinde oare
când te privesc şi mor câte puţin

Şi simt în piept văpaia unui crin
şi trupul parcă-i flacără străină
între prea mult şi iată prea puţin
eşti

Trece timpul în goană peste noi;

Nu ne mai iubim sub calde ploi

De stele căzătoare violete şi  argintii

Şi serile devin atât de reci, pustii.

Ne amăgim frumos cu amintirile                              

Ţi-aduci aminte, ne căutam privirile

Pline de dragost

FIRICELUL MEU DE LUT

firicelul meu de lut
ce durere te-a durut,
n-ai băut şi n-ai mâncat
cine mi te-a supărat?

firicelul meu de lut,
parc-a fost ca un făcut
erai dor, erai câmpie,
erai glas de ciocârlie…

de ce mi te-ai ofilit
ca o floare-n asfinţit
de ce te-ai

In viata cand pleci de jos/Pretuiesti tot ce-i frumos/Stii rabdare cand sa ai/Si pomana cand sa dai/Fiindc-acel ce daruieste direct Raiul dobandeste/Ajutand ortacul tau/Te-ajuta si Dumnezau/S-Ajungi la SFANTA LUMINA/Trecand peste orice tina/Ajutat fi

Deşi mai bateţi apa-n piuă
se crapă domnilor de ziuă
că nici ţăranul nu se lasă
şi-i dă de zor în bot la coasă

Să fie naibii pregătită
să taie ca o dinamită
să nu mai mişte niciun pai
în gura porcilor din rai

Bate ţăranul coasa-n bot
păi asta domnilor

Din tihna nopţii, a ultimului ceas,
Venit parcă din cer, făcu popas...
Un glas... 

Voiai să-ţi spună noaptea vorbe blânde?
Voiai să îţi şoptească ea ceva?
E muza doar; ce-ncet, încet, cuprinde
Doi ochi, un suflet şi... povestea mea.

În câmpie, o întindere mulţumită,
lanuri împart şi despart cu drumuri,
vântul flutură steaguri prin porumbişti
şi spice foşnitoare prin grâne
împreună cu bucuria.

.

Pe pământul aburind jilav
ierburile coapte se-ncing la poveşti,
păsări arătoase păşesc p

Apele au rămas nemişcate

în natura imperfectă a omului.

Fruntea căpătase

o severitate împietrită

de nelinişte dureroasă

a lacrimilor ascunse

ce nu curg…

Istovit de emoţie,

mi-am stăpânit agitaţia

cuvintelor revărsate

peste furia ce arsese

în sufletul meu.

floare de colț

mă frunzărește-ncet realitatea,

trecând în ierni prin crivăț ca niște anonimi,

visăm plecând spre labirinturi sacre

cu suflete vibrând ca niște mimi.

vom trece peste veacuri spinări de arse dealuri

ne vom întoarce iarăși spre-nceput

vom că

Încerc să visez cu ochii deschisi,
Să zbor prin infinitul cerului albastru,
Neatingând deloc pământul,
Văd aripi volatile de cocori, 
săpând adânc suspine pe razoare de nori,
Strâng raze despletite din curcubeul multicolor,
Să cern în sunetul lin de violi