Blog

Privea …

cufundat în gânduri,

golit de emoţii,

înăbuşind temerile

se prelingea

zumzăind umbra

cu mişcări şerpuite,

inundat de lumină.

În scârţâitul paşilor

cu răsuflarea tăiată,

unduirile secundelor se târau

printre lacrimi, în licăririle

din geana de lumină,

cu vesel clipocit.

Privea … înainte.

regret târziu

hai să-ngropăm iubirea-n polen

în primăvara asta barbară,

frânturi de silabe migrează adânc

în gingășia florilor de-afară.

pagode de crini defilează pe-alei,

flacără de cuparoze albastre,

serafice harfe orbite de lună

cântă romanța iubirilor

Într-o solemnitate lugubră,

ochii păleau plângând sufocat

de un frison intens

în adânca tristeţe pare,

respingând, înfigând

degetele crispate a ţepenelor braţe.

Cuprins de o laşitate naturală

într-o revoltă resemnată,

cu o mişcare blândă,

retrăia senzaţiile

strop cu strop

al celor dintâi emoţii

când şuierând se legănau

într-un calm perfect.

Lacrimile tremurau… în privire.

51

tr-o dimineaţă de martie când natura năvăleşte în sufletul oamenilor cu toate bucuriile ei, Ilie Georgescu şi cu încă vreo doi deţinuţi politici coborâră dintr-o dubiţă într-un oraş transilvan din apropierea Apusenilor şi respirară pentru prim

Gândul rătăcitor

caută în van

cerul iubirii albe.

Pescăruşul,

alb şi el,

zboară deasupra marii

cu aripile frânte,

poposeşte pe vârful timpului

în zorii dimineţii,

în loc de rouă

soarbe picurul de lacrimă

al vieţii.

Lumea ta,

era şi lumea mea,

beţia fericirii.

Eu a

Sunt pasăre cu zborul frânt pe cerul lumii,

Sunt umbra ce mă scald în strălucirea lunii.

Mă 'ndrept spre nicăieri, noaptea nu mă lasă,

De rănile din suflet, nimănui nu-i pasă.

Sunt pasăre ce caut în zbor destin divin,

Pe aripile-ntinse simt picuri de ve

lecție neînvățată

în fiecare zi învăț lecția despre viață de la început

și memoria n-o poate reține decât parțial

oricât m-aș strădui rămâne o pagină

 pe care n-o înțeleg pun stăpânire anii peste mine

și mă duc tot mai departe-n zare ca un râu

care curge

Ce copil cuminte ai fost tu,
mama!

Mi-ar fi plăcut să te cunosc atunci!

În fotografia îngălbenită 
te vezi ca-ntr-o oglindă cu argintul smuls 
ca o reflexie a cerului în apă,
dar cuminţenia ta
e atât de clară!

Târziu, foarte târziu, într-un târziu la fel de

O pasăre pe-un ram de felinar

Ca să rămâi în viaţă,
întinde-te gol pe un gheţar
să-ţi scazi temperatura,
rugul interior.

Pune căpăstru hergheliei de vapoare
ţâşnind din ochi, întoarce săgeţile pornite
spre insule albastre, unde Soarele 
răsare, zilnic, dintr

Din brusca putrezire

a negrului gând,

fruntea acoperită

de picături reci,

cu buze fremătânde

şi pupile rătăcite,

un tremur prelung

din adânc… străbătu aerul.

Când fruntea ardea

şi pleoapele înglodeau ochii

coborând într-o plecăciune,

se unduia neliniştit de tăcere

şi morfolea tremurând fermecat

într-o detaşare… permanentă.

ce vreți?

a primăvară bat ochii tăi și- a albastru de mare

sunt vii și-n ei se oglindesc potecile noastre

și visele noastre din care ne făurisem castele

și toate pădurile copilăriei prin care trecuse făt-frumos

a primăvară miroase gura ta plină de ghioce

tata a murit într-o noapte de joi spre vineri

aerul greu amplifica teama
sub cerul atât de rece şi negru
se prăvălea ca un bulgăre lumina
adâncind disperarea

undeva s-a produs o greşeală

copilul din mine nu înţelegea de ce
toţi oamenii îmbrăcaţi în negru ş

zgomotul din lăuntrul meu

vibrează la suprafaţă

ca un vulcan

vine din adânc

tinzând

să-mi acopere fiinţa

şi fiindcă ştiu să iubesc

respir din

frumuseţea celorlalte lucruri

Noi am plecat demult

înspre lumină

pământul

se roteşte mai încet

albastrul

e numai zdrenţe cenuşii

copacii

cresc cu crengile-n adânc

florile

nu mai au corole,

ci tăciuni

nimeni

nu mai încearcă

să mute munţii

în lanurile de zgură

nu se mai coace grâul

şi-a stins lum

Mama!

Ascultă, păsările cântă

lumina

începe să capete culoare

zăpada

mai leagănă doar munţii

să le fie somnul

curat şi alb

Vreau şi eu să cânt,

dar sun a clopot

şi a drumuri în răscruce

Privesc oglinda,

poate îmi trimiteţi

o zbatere de pleoape,

un surâs,

sau

măca

Dacă-o să fiu nebun

Voi fi nebun cuminte

Întreaga mea, tu să mă ierți

Nu voi putea

Să-mi umblu-n minte

Dar voi putea să te iubesc.

Am să-ți vorbesc

Pe limbă de copac

Ori ciripit am să învăț

Zăpezi am să traduc

În hieroglife

Dar despre tine n-am dezvăț.

Poate-o

Ce cal împiedicat o să mai zboare

Când gâtul trist doar aripă nu e.

Ori cum să pască nori din soare

Când ochii-i sunt acoperiți, cu ce?

Ce flori îmbujorate or să râdă

Când miere ori albină nu mai e.

Sau iarba cum să ne mai crească

De rădăcina-i e cătușă, c