Blog

Hai iubito dă-mi paharul
trupul tău e un pahar
să-mi înec în el amarul
n-o fi totul în zadar

Trupul tău e un pahar
o nu fie de deochi
ce şampanie cu har
ţi se varsă vai din ochi

Să nu fie de deochi
îmi înec în ea amarul
mai înalt decît cei plopi
ha

 LA MULTI ANI 2013!

LA MULŢI ANI!

Vă doresc ca-n noul an
rege să vă fie-n casă Bucuria
şi paharnici de vin bun
Sănătatea şi Lumina!
LA MULŢI ANI!!!!!

PESTE TOATE NOUL AN SĂ VĂ-ADUCĂ ÎNŢELEPCIUNE
DRAG DE-A FII ÎN ROATA VIEŢII ARMONIE ŞI MULT ALB
CHIAR DE ŞEVALETUL

FULGI  DE  SPIRIT

* te iert – deci exist *

mă arde timpul

transfug

lipeşte memorii

muribundă vibrare haşurează

cronologia cărnii

incisivi de găuri negre

sfâşie

pelerinaj pe

diagonala oarbă a destinului

surpat în rădăcină

umeri defrişaţi de aripi

sângerează-n z

anii trec pe aripi de vânt…

anii trec ca turme pe cer,

ca norii de pufuri ce zboară pe vânt,

tăcut, vin cu veacu-n spinare,

urcându-l mereu în cuvânt.

strâng la piept clopote de fum,

citesc cu ochii stelele-n vreme,

sunt singur, acum

las sufletul să-mi pic

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar
ninge

În noaptea zăpezii
întunericul a fost cucerit
peste puterile sale.

Răniţii de lumină
se vindecă încet,
ei şi umbra lor ştiu
că lumina-i pe aproape.

Cugetul meu
e mai puţin pur
decât ea,

duhul sfânt vine
unde-i împreunare şi înţelegere
să-i bea din potir.

Anu

În aromă de gutuie
Îmi vorbesc cu gându-n șoaptă,
Lumina din ferăstruie
Îmi aduce dor de fată.

Am ajuns ca altădată,
În tăcere albăstruie,
Să aștept clipa brodată
La lumina cea gălbuie.

Căci în mine răsărit-ai,
Ca un Călin din poveste
Și de sticlă-am l

final de an

încă un an în nemurire

dispare-acum din calendar

a fost durere, amăgire

sau doar dumnezeiescul dar.

tăcut, sub apele lunare,

am privit zborul de cocori,

atâtea toamne planetare,

atâtea primăveri cu flori.

se sfarmă visele de pleoape,

coboară lun

Valurile vieţii

Timpul îşi cerne secundele-n zbor

Tainic se aştern peste-al vieţii decor

Valuri ne poartă pe marea întinsă

Talazuri ridică vântul  în zarea necuprinsă.

Crestele înspumate izbesc nemilos

Corabia încărcată cu al zilelor rost

Pluteşte-n deri

Umbre îngheţate-n dansul lunii,fantomele...
păsări cu cerul smuls din aripi,
femeia departe cu mirosul de busuioc
al părului pe umerii gândurilor mele.
Iluziile casei, dorinţe rătăcite,
noduroase însemnări de cuvinte,
distilerii de vise, ceasuri de întâmpl

Se-adună iar
 noian de doruri,
în inimă se-nghesuiesc,
prin gânduri
zboară stoluri, stoluri,
când pomii se înzăpezesc.
Nu le alung
că-mi sunt prea dragi,
au straie noi
de sărbătoare
şi-mi povestesc
de nişte magi,
cu gingăşie şi candoare.
Când bat la uşă sărb

urare

Hai noroc și sănătate,

Anul nou cu bucurii,

La masă multe bucate

Tot mai fericit să fii!

La cumpăna dintre ani

Numai bine să ne fie,

Să aveți parte de bani,

Dragoste și armonie.

Cred că-s netezite cărările
care duc în faţa magicului,
mă luminez de bucuria naşterii,
pruncul creşte în mine şi-n cer.

O stea cu nimb călătoreşte
odată cu craii purtători de daruri
şi închinare,
aurul vorbelor ninsorile oprind.

Apele morţii poartă umbre

Eu sunt roua, tu pământul,
Ne usucă numai vântul;

Eu sunt unda, tu izvorul,
Eu sunt lutul, tu ulciorul;

Eu, o pată de culoare,
Tu, penel muiat în soare;

Eu, contur de apă vie,
Iar tu umbra grijulie;

Tu esti unu, eu sunt una
Ne-nvelește-n vise luna

Și aduc

poemul-altar

aș fi putut să fiu altfel, poate zefir sau lumină,

aș fi putut să iubesc de trandafiri o grădină,

aș fi putut să fiu un cavaler al bunei purtări,

sau, de ce nu, gând purtat pe largi depărtări,

să fiu un ulise rătăcit de itaca mea părăsită

pe

   Legenda “țapului”

Fărîme de spiritualitate bologană.

Iarna grea cîntă a jale în pădure,

Cu seva-nghețată și ritmuri de secure

Doborînd arbori falnici, din „picioare”,

Căzuți în urlet prelung de disperare.

Trase de boi, aburind de trudă,

Alunecă trunchi

E seara de Crăciun şi valea

În alb e toată, scânteind

Şi îngerii în zbor, plutind,

Sosesc să lumineze calea.

Căci s-a născut Mântuitorul!

Colinzi se-nalţă de sub brazi,

Pământ şi cer răsună azi

Şi vesel e colindătorul,

Vestind şi altora minunea

Din şes şi p