Blog

când scriu

când scriu mă duce gândul în neunde

îmi zboară așa în vânt  pe orice unde

călătorește singur în neștire

având doar verbul a iubi-iubire.

când scriu îmi ies în față din albume

doar amintiri cu oameni și cu nume

din pleoapele ferestrelor uitate

ma

Nici nu ştiu de cine mi-e dor mai tare!

De tine sau de cuvânt,

Al tău cuvânt.

De negăsit niciunul, nici altul

V-aţi ascuns amândoi

Înveliţi de piatră

Dorul o crapă

Cuvântul ăsta forţează,

Frământă

În mijloc de piatră

Gerul nu-i ger

Sparge şi arde

Apa nu-i apă

Fr

ziua asta
întâia secundă a început
cu 24 de primăveri deodată
a început
şi nu s-a terminat...

secunde în secunde
unele prin altele
metamorfozau
în cuvinte nenăscute

prin amândoi
  înainte de a ne rosti
opreau timpul,
dacă-ţi spun!

şi cum să se fi term

Ori-cum nu cunoşti
nimic din ceea ce-mi doresc,
degeaba te-am ascuns sub pleduri
de viscolul din tine,
nu ţi-a venit în minte
niciun subterfugiu.

Întors pe dos de prea multe frustrări
te las dormind pănă la prânzul mare
fără nicio schinbare de tact,
b

lumea mea

eu am trăit dincolo de viață

toate dramele mele se petreceau în suflet

nu mă interesa ce-i afară

în mine se zbăteau idolii

în mine se topea soarele

în mine veneau toate nopțile de vară

 senine cu lună și cu stele

sau toate iernile cu viscole

care-

Povara lacrimei

o las în poala dimineţii

sub cer de vise înflorit

udat cu mângâierea anotimpurilor

din ochii mei de foc

dar focul

nu e simplu foc

el arde fără a cere voie

dă culoare

ca floarea cea culcată

veşnic neuscată

e focul inimii

ce dă căldură

lumina ce p

lacrimă amară

doamne ce însingurat mai sunt
ca o flare-ntr-un pustiu primăvăratic
se-aud țipete de păsări în suspinul pădurii
și se văd numai scheletele liniștii
și umbrele ei care mă pândesc
aș vrea să stau fără griji
între visele mele și-ntre iubite
în so

Priveam tăcut,

savurând plăcerea

firelor de praf

dansând în lumina soarelui

şi străbătute de un tremur,

cuvintele s-au trezit

în stropi de apă.

Răcoreau… sufletul.

           Marius Zinca recuperează alert vieţi netrăite. Atmosfera acestor insule de vibraţie este neliniştită şi, pe alocuri, crudă. Planete incerte, cu marginile încă nedefinite, siluete când şi când, în cele din urmă una singură, uriaşă, puls

               Nu mai constituie o noutate faptul că Marius Zinca a dăruit cuvintelor o stare de graţie prin folosirea lor reperată şi neobosită ( „Cuvinte-n necuvinte”, „Întoarcerea-n cuvinte”, „Plimbare prin cuvinte”, „Pierdut în… cuvinte”), pân

După ce preţ de o clipă s-a mutat cu gândurile în cer, Marius Iulian Zinca a revenit cu ele spre noi, în cuvinte ce se revarsă frenetic şi îi fac tălpile grele, lăsând urme adânci în nisipul existenţei şi înseninând întunericul nopţilor ce cur

În gânduri albe de lumină

Se întrezăresc albastre zări

Copaci, în liniştea deplină

Miresme răspândesc în aşteptări

Doruri nechemate  revină

Pe întinderea mirificei cărări

Gând renăscut din dragoste divină

Înfiripă iubirea în liniştitele înserări

Mi-e sufle

când m-am trezit am văzut
un câine prăbuşit pe zăpadă
la câţiva paşi mai încolo
un altul
alerga haotic

aerul îmi încetinea privirea
totul părea o parte din mine
consumată de timp
într-un oraş second-hand

mi-am proptit pleoapele de întunericul
ce încă r

Şi totu- i căutare...
Ca un fulger de lumină
nestăvilite gânduri
au poposit într-o grădină
aşteptând
o primăvară nouă

...

E-atâta sevă în cuvinte
şi-atâta dor pe buzele
fântânii
că simt cum se-arcuieşte
trupul cald al zilei
peste inima
pământului
ce ş

Dedicată bunicului Annei!

Ai plecat în altă lume,
Ai lăsat dor şi iubire,
Te întreb, de mai poţi spune:
"De ce?"... sau nu-ţi stă în fire?

N-ai vrut să mai aştepţi zorii,
Să îmi spui ce mai doreşti;
Nu ştiam de ce plâng norii,
Tu plângeai, că mă iubeşti!

Ce

Dus pe gânduri

într-o atenţie plină de încordare

cu ochii aţintiţi

pe-o amintire care păleşte

adâncit în reveriile sale,

aburul respiraţiei

inundat de lumină,

se prelingea

în licărul tremurător.

Aerul strălucea de… transparenţă.

Într-o senzaţie de libertate,

în lumina invizibilă

alunecând incontrolabil,

cuvintele se revărsau

frenetic pe hârtie mâzgălind

cu privirea goală de expresie

în timpane încordate,

puterea unei… şoapte.

De dincolo de gheţuri, neştiute umbre
Mă poartă către tine pe-aleile de vis
Şi cu rapacitate vor timpul ca să-l scurme
Să-mi ostoiască dorul ce-odată l-am ucis.

Dar dincoace de tine, se află doar tăcere
Ce se propagă-n aer cu picuri mari de ger
Speranţ

Umbre îngheţate pe faţa lunii,
munţii...
păsări cu cerul în aripi,
femeia rămasă departe,
mirosu-i de busuioc sălbatic
peste umerii gândurilor.

Singurătate potrivnică,
însemnări pe hârtie,
cu distilerii de cuvinte,
mă separă c-un arbore ireal,
de timp