Blog

iubito

 
faci palma căuș ca-n spicul de grâu,

beau apă din mâna-ți cum beau dint-un râu,

privesc la părul tău galben și lin,

cum curge ca râul de-argint și rubin.

îți mângâi cu mâna obrazul tău pal,

 coapsele tale sunt țărmul opal,

ochii adânci, ferestre

7. 
   
   
   Nimicul nu-i totuşi un răspuns
   
   la întrebările nerostite ale tăcerii
   
   Dar eu vorbesc Doamne în numele tăcerii
   
   şi nu m-aud decât pe mine
   
   Apollinaire se scoală din morţi
   
   şi vorbeşte prin gura lui Allen Ginsberg
   
   vorbeşte iată cu kaikuuri oceanice

astăzi, cum mă știi, boem,
scriu, c-un deget prin zăpadă,
pentru tine un poem.

însă, ori este geloasă,
ori haină, iarna asta,
ba mă ceartă, ba mă lasă

numai în genunchi să-ți scriu
cu un deget prin zăpadă
și râde-apoi și eu mă tem
că o să-mi înghețe

trece timpul…

câte ierni am petrecut,

câte ierni și primăveri,

câte toamne au trecut,

câte zile, câte veri.

câte amintiri trecute

a văzut sufletul meu,

cine poate să le-asculte,

poate numai dumnezeu.

am văzut cocori plecând,

într-un zbor aerian

și refugiați

Smulgând nervii,

mistuit de durere

cu capul rezemat

în mână, glasul

i se strangulase

în gâtlej

într-un instinct…

de conservare.

PASĂREA MIT

invoc

dreptul la tăcere

convoaie oculte îmi parcurg

mesianic

toate umbrele anotimpurilor

încerc

o ultimă răscumpărare

târzie

a căderii

roabă

în burta cuvântului

cu tălpi curate

merg pe faţa mea întoarsă

expulzată de himere

am adunat

labirinturile în

Școala era o clădire veche, ciudată, cu un singur nivel, ce avea pe o parte un hol imens cu un perete plin de geamuri, iar celălalt perete cu uși și ferestre ce dădeau în clase. Toate pauzele, orele ce nu se țineau, sau zilele când ploua și nu puteam

Coperta şi grafica: Liliana Nastas-Brătescu

Prefaţă: Ioan Lilă 

Corector: Bombonica Curelciuc

Lenevit după atâtea ploi,
îmi pun razele-n tâmple
o înflorire târzie.
Mirarea unei femei din altă mirare,
amintirea iubirii ce la-nceput se întoarce,
mi se pare că urcă
ori numai visez.

Se poate întâmpla
o frunză cu nervuri de cântec,

melodia o poţi di

Neliniştea

cuprinsese bătaia inimii

răguşită

într-o îndrăzneală

plină de tristeţe,

să înăbuşe

un sunet tânguios

al ochilor ‘nsângeraţi

ce se roteau în orbite.

fals cadril

s-a vărsat luna-n izvoare

într-o zi de mai întâi,

plouau stelele-n răcoare

la mine la căpătâi.

unde nimeni nu ne vede,

ne tăvăleam ca nebunii,

cuib de dor pe fânul verde,

sub cupola alb-a lunii.

și în poala dulce-a serii,

făr’ ca nimeni să ne șt

Într-o viaţă searbădă

şi nădejdi spulberate,

nu făcusem decât

să aud,

să văd,

să mă mişc.

Am început să gândesc.

Lerui-ler ninsoare mută
Dumnezeu aşa sărută
lerui-ler cu flori de măr
iarna vine azi din cer

Lerui-ler pe câte-un fulg
din nemărginire-l smulg
lerui-ler ce dulce vină
să vă dea la toţi lumină

Lerui-ler dragostea mea
a desprins din cer o stea
lerui-ler

Printre vechile ogive, bate vântu-încetişor,
Colb de stele se stârneşte şi se-nalţă sus spre cer...
Reci comete trec prin cosmos, învăluite-n greu mister,
Şi-orbitează preţ de-o clipă lângă soarele arzător,

Perseidă efemeră, taina dorinţelor puse,
R

Născută

din dezamăgire

şi nerăbdare,

îmi împăienjeni ochii

o lacrimă.

stihia

Îmi pierd privirea peste-ntreaga zare

Și stau ca un soldat rănit de gardă,

Mă-nec în alba cerului culoare

Prin geometria florilor  bizare

Din geamul înghețat de la mansardă.

Se clatină tot cerul de potop

Sub viscolul cu-apucături bizare,

În alba lui

de-atâta alb
îmi primenesc
rostirea
cu primele silabe
de copil
și duc în palme
tot răsfățul
stăpânului
plângând
umil
la poarta cerului
deschisă
sărmanului poet
postum

de atâta alb
îmi primenesc
vederea
cu verde crud
și liniștit
și duc în sânge
toată s

Într-o aparentă letargie,

cu o judecată

prea amară şi seacă,

în perioade regulate

caleidoscopul mereu

schimbător al imaginaţiei,

ajută să acoperi

o clipă… goală.

Mă chemi în gând, 

adunând reflexia chipului meu

din cioburi de oglinzi împietrite...
culegi din albul zăpezilor,
mii de şoapte brodate pe franjuri de suflet...

zugrăveşti ape line

în ochii-pădure

căutând noaptea

care îşi leapadă haina

tivită de nelinişti
p

Timpul sihastru mă alintă

cu aripi de iţe destrămate din noi

ochiul minţii, incolor şi neutru

sparge corola nepătrunselor taine,
molatec şi asbsent descifrează

mister fluid, germinat în universul uman...

răstignit pe altarul nud al vieţii
şopteşte chemare..