Lampa cu petrol atârnată de cuiul bătut în peretele casei lângă capul patului în care dormeau părinţii, ardea cu flacără mică, afumând sticla. Eu în patul alăturat mă prefăceam că dorm, să pot asculta discuţia lor. Mi s-a părut că pun ceva la cale şi

Floare albă de cais
Am tot stat şi mi-am tot zis
Că-n lacrimi imi voi ascunde
Verdele cu pleoape ude.
Când întoarsă fie roata
Dinspre înălţimi şi tata
S-o întoarce lângă mine,
C-o speranţă de mai bine.
Ca din os fluier ascuns
Dor şi jale m-a pătruns:

O mamă nu moare niciodată  !

Aşa a spus părintele la-nmormântare ,

O înţelepciune foarte veche care are

Un adevăr de neclintit în viaţa toată.

O mamă-i amintirea cea mai dragă

Ea ne dă viaţă şi mereu ne ocroteşte ,

De bine ne învaţă , de rele  ne păzeşte,

de la crăpatul zorilor 
dansez cu viața

simt aerul cum taie cozi de cireșe
și pietrele cum înmuguresc

știu gustul ambroziei
căzut în stropi de pe frunte

și întind mâna
dincolo de rama tabloului

inocent

îndrăgostită

Salve, Cristiana, Geo te deranjeaza,  am citit cu bucurie despre ultimele tale expozitii si reprofilarea ta pe profesia de designer si pictura, felicitari...se pare ca esti extrem de ocupata.... daca n-ai mai dat niciun semn de viata, m-ati uitat cu

Salve, Cristiana, Geo te deranjeaza,  am citit cu bucurie despre ultimele tale expozitii si reprofilarea ta pe profesia de designer si pictura, felicitari...se pare ca esti extrem de ocupata.... daca n-ai mai dat niciun semn de viata, m-ati uitat cu

Un dor îmi cânta în surdină,

L-aud ades, mereu frumos,

Şi roşu-n suflet mă domină

Când răscolesc frunze pe jos,

Sau când privesc îndrăgostită,

Pe-o banc-ascunsă şi retrasă,

Şi apoi să plec ademenită

Pe-alei de gând, misterioasă,

 Cu el ascunsă printre flori

                                                 Ei, nu ni_au rupt pamintul,

                                                                  Ei, ni_au scuipat drapelul!

                                                                  Si astazi mai o

... pe-un piedestal înalt, oh, tu, madonă,
în ochii tăi se naşte nemurire
de voluptate şi împătimire,
înţelepciune blândă de Junonă.

Ţi-s mâinile doar gest de aşteptare
(aşa înalt... cât noaptea de-nviere)
iubirea ta mă seacă şi mă cere
în lumile de v

Istoria ne cântă imnuri negre,
Le-am învățat… și parcă nu mai dor.
Din lutul caracterelor integre,
Ne transformăm, și idolii ne mor.

Cărări necunoscute luăm în turmă
Și pași-i risipim fără de rost.
Privirea nu mai caută în urmă
La amintirea celor care-am

Iubesc picăturile ploilor
neplouate încă,
frunzele neînfrunzite
ale pomilor din grădină,
încă netreziţi la viaţă.
Iubesc din suflet prietenii
pe care-i voi întâlni
în zilele ce aşteaptă
să mă trăiască.
Iubesc nerostitele cuvinte
încărcate de iubire
din ne

Îmi pare c-am trecut un prag de ceaţă
lumina se destramă ca o aţă,
vin îngerii din cer şi mă învaţă
cum să respir iubirea-n dimineaţă.

Acum sunt liber, timpul mă răsfaţă
străbat urcuşul, fac tunel prin viaţă,
ca un fugar prin lume, o paiaţă
port drum

Depăn amintiri înşirând pe aceste pagini segvenţe nemuritoare ale copilăriei, ascunse în străfundurile memoriei mele, ajunsă poate la răscruci de vremuri.
Eram prin anul 1956, când aveam vreo 12 ani şi când începuse tata să mă trimită la vreo patru

Ceea ce singura eşti bucuria celor scârbiţi şi Părtinitoare celor ce se nedreptăţesc. Mângâierea celor ce plâng şi ajutor celor neajutoraţi. Cercetarea celor neputincioşi şi acoperământ şi sprijin celor ce se chinuiesc. Liman celor inviforaţi, toiag

Soarele apusese de mult. Nici o adiere de vânt nu răcorea atmosfera încărcata a serii de vară.

Bărbatul stătea pe verandă, cu umărul sprijinit de stâlpul scării. Privea gânditor, scrutând cu ochii negri, bolta cerului. Era o linişte nefirească, doar g

Ieri, Duminică 20 noiembrie, a avut loc prima şedinţă a cenaclului Cronopedia. În sfârşit… mai repede decât ne aşteptam, graţie creatoarei site-ului Lenuş Lungu, o persoană foarte hotărâtă şi activă. Recunosc, după o lansare a antologiei Amprente tem

Castelul de nisip al unui vis

Au intrat în vis scriind singura lor carte
Ce devenea realitate
Pe măsură ce literele capătau contur,
forme, lumini şi umbre.
Ut pictura poesis...

Pictau cuvintele pagină cu pagină