Ce vară toridă, soarele arde cumplit
Bântuie tristeţea, sufletul mi-e pârjolit
O boare de vânt aduce veşti de la tine
Inima vrăjită pulsează, mi-e mai bine .
În noaptea tăcută, albastră încep să visez
Povestea de iubire din vis devine un crez
Maiestuoşi,
În fiecare zi
mai aflu un sâmbure de nor pe cer
și gândul mă îndreaptă să rostesc cuvinte
în care ochii descriu culoarea amurgului
ivit sub piele.
Un vis ce-mi decojește inima
asemeni oului spart în palmă
pentru povestea timpului,
pe care iarba a rătăcit-o
în
îmi plânge soarele
pe umăr
acolo unde
nu s-a întâmplat
sărutul tău
nici aripa n-a crescut...
doar fire de dor
răscolite de
lacrimi ascunse
în colțul ochiului
care nu te vede
azi
În ludomania hărților tale
Dumnezeu
a rânduit ploaia...
lacrima cerului,
lacrimile...
ploile pământului
peste suflet
curcubeul...
punte
între două inimi
iar sufletul...
poarta clipei
către
eternitate
infinitul iubirii...
Pășesc ușor,
dar drumurile dor
la fiecare pas
o aducer- aminte
și-un glas
care -întreabă-mergi înainte?
Cum aș putea privi
când și privirea doare
și cum din amăgiri
să dau gândului culoare?
Pășesc ușor
printre cuvinte
spuse
M-am îmbătat de dor
şi de iarbă înşirată sub formă de săruturi
între filele cărţii " The screwtape letters" deşi în adîncul sufletului
sper să-l pot imita pe Ulise
cu toată luciditatea de care sînt în stare.
De multe ori, cînd dormeai şi ne visai pe noi
Te voi bea cu înghițituri mici
din colțul tău de inimă
în care ți-ai lăsat lacrima
ca semn al întoarcerii
de la noapte la zi.
Te regăsesc în pasărea
rămasă în gând
de ochiul ei mă pot agăță
ca de o plasă de prins fluturi,
pentru a renaște.
Aștept să-mi vorbeș
iubito, tu ştii?, ai nume de floare!,
de-aceea, pe buze, îţi curge nectarul
şi ochii nu ştiu cum sunt, la culoare,
căci prea se pogoară pe mine tot harul,
de-albastru şi verde se umple paharul!
iubito, mai ştii cum creşte o floare,
ce fel de sămânţă ale
Plutim pe valurile înspumate
De este zi de este noapte
Torente vin şi trec prin viaţa noastră
Perdea de neguri se lasă peste coastă
Pasiunea oarbă vine în clocot spre noi
Torent de vânt turbat, torent de ploi.
Iubire nebună, în zgomot de furtună
Ne încătuş
MISTERELE IUBIRII
Nu încerc să dezleg mistere,
Care sunt extrem de multe,
Prinse în ale sufletului unghere,
Dar care rămân necunoscute.
Dau într-o parte negrele perdele,
Pentru a primi lumina în faţă,
Ce se împarte printre jaluzele,
Aşa cum ne divizăm în v
Oare a încetat iubirea ta aprinsă
a fost doar ca un dans domol
al fulgilor de nea,
din cauza căldurii s-a topit,
sufletul meu se simte dezgolit, trădat.
Când plictiseala intervine,
totul ne pare o dezamăgire,
ca un fum se împrăştie dorul,
rămâne vie numa
hei
mai lasă-mă în cinstea mea de prunc nealăptat
nu-mi tranşa carnea iluziilor cu nonşalanţă
aruncă-mă pe malul celălalt
nici în măr nu mă mai pot privi
îmi cunosc scorojitul tipar
şi nu am pretenţii de regină
omule
legătura dintre înţeles
şi ciripit este
am sosit
iubite
prin cerneala verde-a primăverii tale
nu că aş fi găsit semnul lăsat de tine
am ştiut că-l vei lăsa
am intrat pe uşa gândului tău
sunt eu
iubirea şoptită numai în limba inimii tale
închisă ermetic
în metafora sublimului
sunt aici iubite
acoperă
NOI
Prin scris, lăsăm nemurirea în lume
Cand vom pleca spre cerul înalt
Îngrămădim mărturisiri, postume
Să ne vegheze pe tărâmul celălalt.
O ploaie udă pe fruntea gânditoare,
Petalele din gând ne răscolesc,
Dar după ploaie o să vină soare
Cu mugurii sper
Bună dimineaţa rouă,
lacrimă de cer!
Clarul tău
s-a furişat în ochii iubitei,
purtând în el
răcoarea florilor din câmp...
Privesc prin el
adâncul verdelui ascuns
în irişii ce-i inundă
privirea primăvăratică
şi gura mea şovăie
să-i atingă umărul,
cu buzele pe car
Jurnalul pietonului analfabet
noaptea îşi plătea somnul cu sticlă
spărgea pieptul universului
măturând în fiecare secundă cioburile iluziilor
avea un carneţel vechi pe care nota fiecare mişcare
a frunzelor de arţar
nu obosise nici
Miroase a eu,
miroase a tu,
miroase a dacă
vom fi împreună
o zi,
sau o noapte,
o viaţă întreagă
aici,
ori dincolo-n moarte!
Miroase a viaţă
miroase a moarte,
a sânul de fată
cu gura cireaşă,
miroase a mosc
şi sudoare,
dar,
privind aşternutul pustiu
Acum suntem împărţiţi
între două oraşe,
nimic nu mai seamănă
cu acele timpuri.
Fiecare stăpânim bucuria
citindu-ne,
scriem poemele
cu aceeaşi mână
lipicioasă de struguri.
Pierderea ocaziei
a închis poarta ruginită.
Drumul
primenit de paşi hotărâtori
e un altf
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!