Blog

eram călător, eram călător…

eram călător, eram călător

călăream pe un cal

pe câmpul întins cât zarea,

umbra mea fugea după mine

cu sabia scoasă

,, lasă-l umbră să-și urmeze destinul”

mă izbea-n sânge sabia umbrei,

unde ești, mamă,

cheamă-mă la sânul tău,

d

Victor s-a sculat cu noaptea în cap şi-a căutat în odaie traista, în care a aruncat în grabă un boţ de brânză de oaie, sărată şi tare şi un coltuc din pâinea pe care a făcut-o cu două zile în urmă Jeni soţia sa, în cuptorul de lângă casă.
Pâinea, l

Tu... Eu

Alunecăm ca două iluzii,
Suntem în acelaşi gând şi nu ne vedem,
Traversăm aceeaşi undă scăldată-n câmpiile din vis
Şi flăcările ei în faţa noastră se înalţă....

Dincolo de tânguirea trestiilor, dincolo de pietre,
Doar forţa singurătăţii în mireas

Am voie să-ţi privesc a genelor clipire?
Cu gândul să-ţi ating suviţele rebele?
Să te sărut pe frunte, cu-a dragostei sclipire
Sau se răstoarnă cerul în ochii tăi de stele?

Am voie să visez că sunt pe malul mării?
Castele de nisip în jurul meu crescând

Într-o epocă în care şi bruma estompează forme
îţi trebuie, fără îndoială, alt simţ
al realităţii în stare să depăşească
emoţia florilor de prun,
n-am să mă opun nisipului dintre stînci -
într-o anumită privinţă
e Golgota mea de singurătate
şi-ar fi

Clipa pierdută, pedeapsa îşi cere

Şi plata e crudă, căci plata e viaţa.

Şi, clipa pierdută în van, e durere

Călău e, ce arde în noapte speranţa..

Călău nemilos pentru om, pentru lut

Căci clipa-i destin ce scânteie...o clipă !

Şi n-are ''pe urmă'' şi n-ar

Într-o țară-n care mita

Este mai presus de lege

Doar femeia e ispita

Care-l  ține-n șah pe rege!

Fac nebunii giumbușlucuri,

Cad pionii toți pe flancuri,

Idealuri ard în mucuri

Și  prostimea face…  bancuri.

Amețiți de rom, corsarii

Ling o palmă de regină

Și f

Ce să-ți spun
poezie [ ]
Dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2009-06-06  |     | 

Ce să-ți spun

Am ochii șterși de lacrimi calde... și buzele-nsetate...
îmi ceri să-ți spun ce simt... și n

Iar plouă-n note de pian
Petale stoarse de alean
În cercuri vii concentrice
Cad ploile empirice.

Cu zborul direcţionat
Un zâmbet emoţionat
Prelins în palme umede
În nopţi se-ascunde repede.

O roză plânsă pe asfalt
Priveşte cerul prea înalt
Şi plouă crud şi

Aveam un cal ”resuscitat”,
(Din balansoar... recuperat)
Era tocit, încă frumos,
Conta că nu mai merg pe jos!
Era frumos...

Copiii mă invidiau,
Cei mari zâmbeau când mă vedeau...
L-au ars când au făcut curat!
Priveam cenușa-nlăcrimat.
Cât am oftat...

Și după an

Tristeţea mă prinde-n ghearele  ei

ca un uliu uriaş ce încearcă să mă sfâşie

mă lupt cu gândurile sumbre şi singurătatea

vreau să le scot din mintea mea răvăşită

Îmi pun o mască hâdă pe chipul meu

dar nu pentru a sărbători Halloween-ul

sufletele morţilor o

Cuvintele se-nghesuie să iasă

Pe foaia albă ne-ncepută-n zori,

Pe fața stearsă-mi cade o grimasă

Ce m-a trădat în vers de-atâtea ori.

Te vreau, te iert sau te alung prin rime

Te cânt sau te iubesc neîncetat,

Eu pot să tac sau pot să fac și crime

Și pot să

Numai cu tine mă simt împlinit

Viaţa-mi pare ca un vis frumos

Fără sfârşit, extrem de  luminos

Nelimitat de timp, de spaţiul infinit.

Toamna  se apropie de-un trist sfârşit

Vicleană , baba iarnă stă la pândă

Va încerca din nou să ne surprindă

Cu frig şi ge

În vitrina sufletului mi se oglindeşte

Fetiţa păpuşă şi-mi şopteşte:

Mi-am pus imaginea în vitrină –

Pe scena vieţi-s doar o balerină.

De-mi dăruieşti o clipă din infinit,

În universul meu eşti bine-venit!

Voi renaşte din propria cenuşă –

Iubirea

A murit iubirea mea într-o zi

Când din cer ningea a primăvară

N-am avut puteri s-o pot opri

Şi iubeam profund întâia oară.

A murit iubirea doar…mi-am spus

Şi-am zâmbit crezând că-i o poveste,

Dar cu ea pe veci şi eu m-am dus

N-am ştiut şi nu am prins de v

Sunt cel din urmă Prometeu

Abandonat pe-o rece stâncă

Nici fir de iarbă şi nici zeu,

Doar cel ce-a încălcat poruncă.

Şi-n zeci de lanţuri m-au legat

Ca să plătesc o veşnicie

Că-n ceas de taină am cutezat,

Să-mi fac din foc împărăţie.

Şi-n loc să ard în vâl

Opriţi lumina!...lumea-i crudă

Şi-n veci s-o înţeleg nu pot,

În van sunt toate, cânt şi trudă

Când viaţa-i un biet camelot.

De ce să caut oare lumii

O dezlegare şi un sens,

Când sclavă sunt în faţa vremii

Şi doar un praf în univers?

Zadarnic litere-nroşite

Ne-am întâlnit la margine de lume

Tu slovă scrisă. eu purtând tăceri,

Şi ca într-un menuet din vechi albume

În paşi de dans am mers spre nicăieri.

Ne însoţeau acorduri ancestrale,

Satinul nopţii ne-ascundea discret,

Doar razele de lună împleteau o cale

Şi