ŞI TOTUŞI TRĂIM

Trăim cu sufletul încătuşat

Cu dorinţe nituit fixate

Somnul meu este zbuciumat

Iar dimineaţa… mergem mai departe

Ne-a încremenit orice speranţa

Şi sucul dulce ne pare tot amar

Ne mai minţim că “asta-i viaţa”

Dar sărăcia nu are hotar.

Inima

E atâta dorinţă de viaţă-n seminţe
încât forma sărutului aflată-nlăuntru
se deschide germinând spre înalt
cu lacrimi surâzătoare la soare.

Ca un bob de grâu ce respiră bucuria,
aşteaptă clipa când se dezghioacă pe sine
şi îmbracă tăcerea cu sânii ei cosmi

Cerule…

Cerule, Cerule, dă-mi un pic de nemurire,

să mai pot trăi sub Tine,

să pot urca prin adieri de vânt,

să-Ți mângâi rugăciunea cu propriul cuvânt.

sub bolta Ta albastră să pot să râd în soare,

în râsul meu să fie și formă și culoare,

cuprinsul Tău e

Cu ţigara

atârnâdu-i printre buze,

a încreţit pielea frunţii.

Scria în gând

cu litere fără înţeles,

printr-o mişcare

de rotaţie controlată,

cu vocea stinsă

în echilibrul

somnului nocturn:

tăcerea trebuie ruptă…

 Între cer şi pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii

ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa,

Intersecţii de raze şi umbre

Punţi către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,

păstrează nisipul din vidul clepsidrei,

Ra

Te-am înălţat spre infinit...
Cu soarele ţi-am luminat drumul
Şi cu stele ţi-am jalonat zborul,
Dar ai uitat de: Bun venit!

Trecut într-un con de uitare...
Sunt sau nu sunt? – aparent –
Un mesaj din transcendent,
Dar pentru cine o fi, oare?

Răspunsul

ÎN SIMBIOZĂ CU CLIPA...

                                    trăiesc

                           în simbioză cu clipa

               ce-mi curge tainic prin labirinturi,

                          adâncită de sufletu-mi

              agăţat de cârceii de pl

PENTRU TINE DOAMNE

Pentru tine Doamne

Mereu voi cânta,

Pentru tine Doamne

Toată viaţa mea.

Numai Ţie Doamne

Eu Îţi mulţumesc

Numai Ţie Doamne

Eu am să-Ţi slujesc.

Tu eşti Stăpânul lumii

Al nostru Împărat,

Tu eşti lumina Lumii

Vei fi neîncetat.

Mereu mă voi

lumea se sfârșea

și noi rămăsesem datori

cu toate săruturile neconsumate

ale acestei lumi

ploua amarnic

cu deznădejde şi înfrigurare

ploua cu nevoia secetei

și cu disperarea potopului

prin tine se descătuşau

tunete necruţătoare

prin mine sfâşiau

fulgere răsfrân

Celui care pleacă, (MC)

Inima

bătea să spargă pieptul

în singurul minut

în care-şi retrăia întreaga viaţă.

Părea

că plutea în ceaţă

pe apa liniştită cu pete roşii

ce desluşeau drumul

din când în când

cuprins

de o bucurie nepotrivită,

ghemuit în colţul său

Se-mpletesc rătăciri de ape,
Destine vin să se adape.
Pândesc hiene, în noapte,
Să vâneze ciute speriate.

Sufletul ciutei-i deschis
Între speranţă şi abis.
Lumea visurilor o-nconjoară –
Cruda realitate o doboară.

Îşi caută inger păzitor,
Să-i fie spint

eşti tu un înger..., cum îs eu!,
ce te-nfoi, aşa, în pene?
o să-l întreb pe Dumnezeu,
dar nu azi, că am o lene...!

ţi-a dat el bilet de voie
ori te-a trimis într-un surghiun,
ori ai plecat de bunăvoie,
să vii la mine în cătun?

căzut-ai tu din empireu

După scurta pauză de hidratare, atât a membrilor orchestrei, cât mai ales al dansatorilor, programul de dans s-a reluat. Ştefan făcând parcă în ciuda Daliei care ar fi dorit ca ea să fie cea invitată la dans, nu Minela, îşi luă partenera de mână cu e

                       Îmbrăţişarea pădurii

Cristian încerca să-şi facă o analiză amănunţită a sentimentelor sale care uneori erau contradictorii. Era învăţat să zburde dintr-o relaţie în alta, fără a poposi mai mult în vreuna decât un fluture pe o

nucul

sub nucul pus de tata

acum cincizeci de ani,

stă umbra lui ascunsă

prin iarbă, bolovani.

și astăzi pe sub nuc,

trecând fără veșminte,

ca zeul trist marduk,

doar stoluri de cuvinte.

 la umbra lui cea deasă,

mama toarce vorba-n dodii

se visează iar mirea

,

Enigmatică petală,

Cu parfum de poezie,

Măreţia ta, regală,

Toarnă-n sânge algezie!

Talisman plin de magie,

Descânţi ochii cu mireasmă;

Nu-ţi ajunge-o trilogie,

Mă îneci într-o fantasmă!

Diademă de petale,

Venerând cerul cu stele,

Pe altarele vestale

Arzi în v

MINĂ ŞI LUMINĂ

Pe deal pasc liniştite oi,
Prin iarba verde, grasă
Sub pământ oamenii goi
Ne trimit lumină-n casă.

Oamenii caută în rocă
Aurul plin de strălucire
În aerul care te sufocă
Minerul trebuie să respire.

Minerii în zbateri de ciocane,
Răscolesc adâ

Iubesc numele tău, 
Nume de zănă bună. 
Tu ai făcut mereu, 
Să am inima bună. 

De cănd te-am întâlnit, 
Viaţa mi-ai schimbat. 
De atunci eu te-am iubit 
Şi te-oi iubi neâncetat. 

Iubesc numele tău, 
Mă-nchin în faţa ta, 
...Te voi iubi mereu, 
Mărită doamnă...M

Vorbim amândoi deodată,
ne aprindem în plină zi
şi ardem ca nişte torţe în luptă.

Într-un tunet desluşesc un adevăr înverşunat.
Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare.
În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi.

Nu se mai aude suspinul ci numai