Blog

Au trecut câteva zile în care nu m-am simţit în apele mele. Nu am mai scris în jurnal dar nici nu prea am avut ce. Încă am multe impresii şi gânduri ce nu s-au sedimentat.
"TIMPUL ÎN SPAŢIU" mă fascina. Era superb, ca idee, dar şi ca realizare. Poate

Nu sunt batista Desdemonei, ajunsă spălător de vase,
Nu sunt nici sângerarea ternă a fetei plânse, pe saltea,
Nu sunt nici cărămida arsă zvârlită-n geamul unei case,
Sunt purşisimplu o dilemă între un ciob şi-un colţ de stea.

Nu sunt nici cerşetorul

Sunt urma ce o lasă un ghiocel pe talpă
Când un casap aleargă să-njunghie un miel,
Sunt baba amărâtă ce cu-o monedă calpă
E pusă să muncească, pe brânci, întrun castel.

Sunt raza astupată cu balegă de vacă,
La trecerea prin podul umplut de putregai,

-23.10.2011

Sunt cânt şi rugăciune,
Sunt pasăre şi zbor,
Sunt gândurile bune,
Sunt florea din răzor.
                
Sunt dor de Eminesc,
Izvor de apă vie,
Iubesc nespus firescul
Din vers, din poezie.
                 
Sunt inima ce bate
În piept de-ndrăgosti

Un strop de iubire

Îţi picură-n privire

Alean şi suferinţă

Un vis şi o dorinţă.

O viaţă amară

Topită în ceară

Şi-un crud destin

Ce voi să ţi-l alin.

O inimă ce plânge

Cu lacrimi de sânge

Eşti suflet de stea

Tu, speranţa mea.

Eşti rază de soare

Eşti vis ce nu

Se ivea doar urma suflului greu
cât un veac năruit.
Petalele crinilor albi
se scuturau amintind de nopţi înstelate.
Le aduna din priviri
împletindu-le-n ramă căruntă
când o singură stea
s-a ascuns tremurând lângă el.

Pe muchia celui mai aspru destin
a păşit a

S-a spart al clopotelor sunet
împovărat de- atâtea proorocii;
a început să-şi plângă dreptatea,
pe furiş... nu-şi mai căntă rostul:
se pierde vibraţia
sub limba de-aramă.

Se-aşterne praf de lumină
peste infimul adevăr,
dar pentru merite deosebite,
unde jucat-

Am ajuns la birou binedispusă, chiar dacă nu dormisem deloc. Sau poate totul a fost doar în vis?
Narcisa m-a întrebat dacă am vorbit cu Mihai. I-am confirmat.
-Şi ce a zis?
-Urmează să vedem ce va face. De acum are"tema" şi are şi"cauza" pe deasupra.

Fragment din romanul Fiasco

 INGINERUL

u mai dădusem de mult pe la Trocadero, de fapt ţineam mult la promisiunea făcută copiilor, voiam să fiu totuşi pentru ei un tată bun. Vedeam că mă paşte ratarea dar luptam s-o înlătur, să nu mă cucerească ea pe

Azi am privit prin ochii tăi natura

Și-am alergat pe unde ai vrut tu,

Un zâmbet mi-a acoperit făptura

Și-un gând împrumutat mi-a fost atu.

Cu brațele întinse către cer

Mi-au înflorit pe buze versuri crude,

Și-am scris poem pe vântul efemer

La tine să n-aj

Dacă ne-am putea da seama

          cât de mare e minunea

Înţelegerii vieţii şi a morţii

          totdeauna,

Am pricepe că “samsara” e

          oceanul suferinţei

Astei vieţi, pe care-o ducem

          în sclavie a dorinţei.  

Mereu vrem

Anul trece ca o clipă,

Timpul este comprimat,

Zboară dând dintr-o aripă…

Noi spunem că ne-am stilat!

Citim cărţi, psihologie,

Navigăm pe Internet,

Ascultăm cu nostalgie  

Conferinţe despre suflet…

Începând chiar cu “The Secret”

Am aflat că Universul

Are Leg

Suntem două semne de-ntrebare

Rătăcite-n scrieri şi în vers

Fără mine capătă valoare,

Fără tine nu au înţeles.

Suntem două creaturi marine

Rătăcite-n lacrimi de poet

Fără mine apele sunt line.

Fără tine se tulbură-ncet.

Suntem două stele călătoare

Rătăcite

Am învăţat să mor de la un timp

Şi-o fac pe zi ce trece tot mai bine,

Şi văd cu fiecare anotimp

Cum cad toate redutele din mine.

Mă las secundei pradă nevăzută

Sperând să mă destrame în tăcere,

În faţa vremii sunt o biată ciută,

Ce-şi pierde suflu-n orice

Ne vom întâlni în altă viaţă!

Eu purtând acelaşi dor nebun,

Voi privi în ochii tăi de gheaţă

Şi trecutul tot am să ţi-l spun.

Printre atâtea trupuri efemere

Te voi recunoaşte după mers

Tu, privind la mine în tăcere,

Mă vei recunoaşte după vers.

Şi-nsetaţi

Nimic nu se aseamănă cu o zi nesosită 

la care tot visează chiar visul nevisat,

iar clipa e geloasă pe clipa nevenită

de la însuşi timpul-rege, cu clipa cununat…

Tot ce o să survină aduce fericire

în sufletul cel candid ce nu a cunoscut

acea stare - nesta

O pânză zgrumţuroasă, într-o ramă,
Fundalul roşu bate-n violet
Iar pe un pat, pe colţ, lângă o cană,
În asteptare, un buchet discret.

Perdeaua parcă-n tremur ridicată
Aduce-o adiere de opal,
Sunt două flori ce cu dorinţă cată
La trandafirul roşu-car

Am intrat. Lupul s-a bucurat, mişcându-şi coada. Ne-am aşezat. Sanda l-a rugat pe George să se ridice să-l poată vedea mai bine. Un pic stânjenit,"băiatul" a făcut ce i se cerea. Sanda şi-a pus ochelarii, l-a privit atent:
-Mda! Nu chiar aşa cum mi-a