de ce scriu poeme?

scriu pentru că visez,

scriu pentru că, dacă n-aș face-o,

aș muri chiar astăzi,

scriu pentru prieteni și dușmani,

scriu pentru iubitele mele

a căror imagine o port pe retină,

scriu pentru mine

să-mi împrospătez memoria

cu fumul și cenușa

pr

                                                      Am citi fila cu fila,rind cu rind si vers cu vers,

                                                      Am aflat ca nici copacii n_au ajuns in univers.

                                                           Raul, n_o sa faca bine!

                                                             Ca nu are singe_n vine. 

                                                             Voi,aveti si ce folos?

Când ram te-nalţi, la-nceput de ani,

Pe tinereţe nu dai nici doi bani,

Crezând că-n soartă-ţi scrie:nemuritoare

Şi lumea toată ţi se-aşterne la picioare.

De treci prin viaţă ca peştele prin apă

Şi gura uscată muza nu ți-o adapă,

Inima-ţi devine stană de p

Bogatul căruia i-a rodit ţarina

CELE PE CARE LE-AI STRANS ALE CUI VOR FI?

Sa ascultam o parabola simpla. Una din acelea pe care Mantuitorul, probabil, le improviza pe loc, dupa nivelul ascultatorilor si dupa subiectul convorbirii. Povestirile Sale su

                                    Iarba,pasarea si norul,

                             Toti formeaza, tricolorul.

                                     N_a vazut asa minune,

                              Nici dusmanul de pe lume.

                                              Cea mai sfinta dintre toate, 

                                              Cu comoare revarsate

                                              Si cu petre rare, 

M-afund prin muzica-n surdină,

De-aici, de-acolo, peste tot,

Mă prind de-o rază de lumină

Şi vreau să desluşesc, să pot,

Şi umbre-ascunse de penumbre

Prin noaptea oglindită-n ape,

Să te întreb de ştii, şi unde,

Sunt stele prinse-n mii de salbe.

Să imi priv

Stau printre cuvintele -n tacere 

Să-mi vorbeasca despre chipul tău

Frumos mereu!

Unul câte unul, rebele,

Mă dezamăgesc.

Lasă, nu contează!

Cuvintele doar creionează

Chipul tau. 

Încă îl privesc!

Încep să scriu,

Dar cum, chiar nu ştiu !

Cuvintele par şterse

Sfiicioși cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăți, iertare.
Deolaltă punem gândul și tăcerea în chemare.
Vechiu’ grai tăcut ne-adapă prin cuvânt fără prihană.
De prin vorbe, Eminescu, este-a sufletului hrană.

Multe gânduri așezate în veșmintele vorbirii,
Ce-

Se întâmplă într-o țară,
Ca și cum ar sta în gazdă;
Niște boi abia mai ară,
Biciuiți, cu plugu-n brazdă.

Prin păduri voievodale,
Pe-a Moldovei stemă sacră,
Sunt amu doar animale,
Rumegând o viață acră.

I-au castrat veterinarii
După cum au vrut stăpânii;
D

Iubire, sentiment frumos,
te chem să-mi dai un semn duios.
Să-mi spui cum te simţi atunci,
când nu eşti singur pe poteci.
Şi prinde-mă bine de mână
să-mi fi aproape, la-ndemână.
Fie că sunt în casă sau afară,
să-mi mângâi fruntea cu căldură.
În inima

poem suprarealist

poemele nostre absurde ne plac la nebunie

singuratici

ne plimbăm pe străzi ca vagabonzii,

trece toamna,  vine iarna, trec plecările, trec venirile,

vine moartea,

fugim ca tâmpiții prin timp

cu iubirile și dorurile după noi,

ne visăm zei, î

Ucenicul domnului- fragment din romanul ,, Fiasco”

4

Imediat după vizita unchiului Bucsi, am plecat şi eu, împreună cu el, era o seară de vară cu luceafăr spre Cornul Caprei şi cu jumătate de lună spânzurată în vârful unor bătrâni goruni; am plecat c

Mă acopăr cu zâmbetul tău să-mi cânte noaptea basmele copilăriei. Păşesc cu tine peste bordurile anevoioase din cuvintele tale. Opresc maşinile cu farurile stinse când trec cu tine spre amurg. Numără-mi culorile din ochi până îţi frământ inima să dev

                                         Suferind, cu atit mai greu,

                                            Ars in foc si facut eara.

                                            Suferind, cu atit mai greu

ÎNTR-O  CÂRCIUMĂ

                                                        Lui Adrian Munţiu, poetul cu care am  băut  un coniac într-o cârciumă din Timişoara.

Ne zgârie pe creier şi astăzi anii care ne despart,

Tu dus în lumea stelelor şi eu,

Căutându-te

VEŞNICIA

Veşnicia s-a născut din imnuri

Cântate fecioarelor

Și din delirul anilor fără şir

Trăiţi ca zeii pe creste de munţi

Unde cerul sărută pământul

Și soarele argintește văzduhul...

Azur cu mantii albastre de raze

Prin care zboară spre cer suflete rătă