Blog

SEPTEMBRIE

Toamna   pătrunde   adânc

In   inima  mea

Adormită  pleoapă  dezveleşte  un vis

ascuns  intr-o stea

Septembrie  revarsă  nostalgii pe pământ

in curcubeie de culori

Flori in gradină   suspină  de dor

până   la cer

Se aude ecoul unui cuvânt…

Cu  inim

altă toamnă

altă toamnă, temenele,

fluturi dulci de catifele

ce mănâncă din dantele,

și ne ninge

frunzele,

 paseri flaminge,

și le bat vânturile,

adunând gândurile.

la pustie și la schit,

clopotele-au ruginit

și un popă tot ne minte

cum stau morții

pe morminte,

Şi de-o fi să ningă ne-ntrerupt
Peste noi ca într-o feerie
Dă-ne doamne chiar pentru vecie
Zbor în vers tot mai înalt, abrupt.

Să ne înălţăm a nemurire
Îngeri din icoane adunaţi
Şi în primăveri azi întomnaţi
Întru slava ta cu umilire.

Să ne fie versul hran

nebuno,

nu întreba cum de-am ajuns
să mă pierd
prin ale mele gânduri
ştii că dori
cu nesaţ 
dori din prea multă iubire
iar din mine fuge raţiunea 
mai ales noaptea
atunci când mă dezbraci
să te simt 
până în măduva oaselor 
cum mocneşti a dorinţă 
apo

umbra mamei

Am tot stat în poartă, așteptând să vină

Prin amurgul toamnei mama din grădină,

Bate vântul plopii, anii trec la rând,

Eu tot stau în poartă, mama așteptând.

Mă chema la cină, peste gard de porți,

Rămăsese vie, singură-ntre morți,

De-acolo d

DOINA

 Tu doină – cântec lin, duios

 Pui aripă de vis la dor,

 Împaci iubitul mânios

 Pe înserat, lângă izvor.

 Ne cânţi în luncă ziua-întreagă

 Pe iarbă şi pe fân cosit,

 Prin codrii cu păstori, pribeagă,

Ţi-e cântecul neobosit.

 Şi seara lângă foc erai,

o dimineaţă galbenă se-nalţă…

în zâmbetul tău

se varsă marea

şi valul

se prelinge

sărutându-ţi talpa

materia

îmi cade pe retină

culori solare…

miros de grâu şi pietre

poartă marea

şi insule

la care timpul nu ajunge

noi,

ultimii nomazi

ajunşi la ţărm

prin nopţi

templul meu

Din silabe fac doar temple,

Ca să locuiesc în ele,

Lumile să le contemple

Sub un roi frumos de stele.

În izvoarele-nserării

Se-oglindesc în ape pale

Chipurile cugetării

De pe bolta frunții tale.

Tot privesc cum unduirea

Preafrumoasei tale firi,

Î

alte frunze, alte păsări

alte frunze, alte păsări,

trec prin soare spre apus,

alte toamne călătoare,

alte căi de nepătruns.

draperiile de nori,

pe urcușuri și pe pante,

ne-aduc germeni viitori

și-amintiri despre amante.

un ochi în vârtej de foc,

fluturând d

Lasă-mi visul iubire,

lasă-l să-mi ude rădăcina

să pot înflori dimineţile

în zâmbetul nopţii.

Lasă-l să zboare

odată cu primul strigăt

al vieţii

şi mai lasă-l iubire,

să mă sărute în zilele

când soarele va uita

să-mi dăruiască

umbra împlinirii!

Rodica Cernea

Gal

Te-ai lipit de mine

Fără al meu consimţământ,

De urc sau cobor serpentine

Niciodată nu-mi spui vreun cuvânt.

De ei şi de noi toţi

Agăţată eşti şi nu te mai desprinzi

Pe und’ te uiţi, totul cuprinzi,

Din calea ta suntem nelipsiţi.

Te-ntinzi şi peste natură,

Cu ochii

injectaţi

până în străfunduri,

a tăcut îngândurat.

În naivitatea sa

a trimis

un râs batjocoritor

pe deasupra capului.

Începuse să se abandoneze…

Nu-mi mai sunt şterse ferestrele nopţii,
luna a fugit din dudul vecin,
nu mai ştiu orele când cântă cocoşii,
nu aud portiţa pe care o deschide femeia.

Surâsul ei desfrunzit şi leneş
ochii nu-l mai percep,
pragul de trecere în odăile inimii
e ros de ca

Cu ochii-n lacrimi mă gândesc la tine,

un dor năvalnic nu-mi dă pace, mă sfâșie

doar tu, icoana sufletului părăsit  

minuni poți face noapte și zi,

în fiecare clipă,

ești sensul meu să mai exist  .

Aș vrea să-ți fiu mereu în preajmă,

 te răpesc din lumea a

Am fost în munți și-am întâlnit

Bătrâni cu chipul de lumină!

Priveam cu drag și mi-au zâmbit:

”- Hai vină!

- De porți a ta copilărie,

În sufletu-ți, imaculată

De-împarți iubire, bucurie

Curată,

Nu vei îmbătrâni nicicând

Cu tine cerul o să țină

Și vei avea me

Rătăcirea Timpului la Masa Tăcerii

Zborul pescăruşului semnează orizontul între două clipe
În urma fiecărui pas timpul muşcă cu forţă spaţiile
Lumina eliberează căderea secundelor din trecerea cuvintelor
În urma fiecărui pas iarbă nenăscută, iarbă ne

în grădină

în grădină stau cuminte

două ciocârlii și-un graur,

peste galbene veșminte

cântă glasul lor de aur.

dangătul tăcerii sună

și le-mprospătează cântul,

umbra norilor adună

toamna peste tot pământul.

nu știu încotro o poartă,

ducând-o din loc în loc

ș

Un lup

flămând de lună

e poemul

de lună plină, luminând

păcate

şi nopţi înfierbântate

lup singuratic,

dornic

să muşte-n carnea cerului

adâncă şi albastră, taina

aduce-n sânge vuiet

şi înfloriri

rătăcitor,

lup fără somn

trezind cuvinte

din pietre,

oase

şi morminte

umbra norilor adună

adie-n plopi fior de toamnă,

loviți în talgere de soare,

se-apleacă zidul în afară,

se trag nebunii la răcoare.

în haosul lumii celeste

se zbat antagonice lumi,

marele univers  este

un fel de spital de nebuni.

umbre negre de păduri

au as