Blog

Hai bate inimă surdă şi mută
Chiar dacă lacrimi te năpădesc
Azi prinde glas o vioară tăcută
Şi-n sufletul meu înnorat, o primesc.

Dansează cu mine în noapte, speranţă
De-ar fi să fie doar pentru ultimul dans
Uită necazuri, urât, aroganţă
Prinde-mă iar în

Aproape-departe, în nopțile albe,
Când doare retina și ceasu-i confuz
Adun la piept norii, vremelnice salbe,
Să-mi plouă cu doruri,amurgul difuz.

În nopțile albe, departe-aproape,
Frânturi de silabă în gânduri se sparg.
Vise păgâne se  îngână  

am noaptea rigidă- o pârghie
să răstorn universul
spirala pe care sunt
nu are sfârşit
din plăcerea urcuşului
treptele pe care mă înalţ
îmi aprind luminile
popasul pe care-l fac
e o scenă deschisă
muritorilor de rând
abia acum începe comedia
cu actori

CĂUTĂRI

un fulger sinistru scăpătat
din vârful coasei încovoiate,
trecând prin licărul
înconjurat de arcuirea vremii
a săgetat rădăcina,
lăsând-o pradă îngrăşământului

aburul
ultimilor picături
din timpul rămas,
întrun firicel invizibil
s-a înălţat
pe un cal cu

Prin mine
umblă veşnicia
într-un infinit
cuprins
între creştet şi tălpi
mă luminez
singur
din zările capului
la apusul tălpilor
mă închin
la amurgul sufletului
când ziua
dispare
la umbra gândului
şi-adoarme eternul
din mine
visând că
luminile mor
sensurile tac
iar

începe să miroase-a primăvară

începe să miroase a primăvară,

pe glesnele copacilor mugurii respiră,

vântul trece-acasă să se culce,

soarele zâmbește printre plopi

și ca-n oglinzi de-argint

își încrucișează razele,

peste pulberea albastră a gâzelor,

mijește

Blog 74

SOLITUDINE- pictură

E-o ploaie de aur de sus din înalt
Pe-a lacului undă e-o mov feerie
Iar cerul, albastru închis de cobalt
Beţie de muzică în roz reverie.

Tovarăş mi-e iară singurătatea
E-o linişte albă ce te-ademeneşte
Şi-s porţile-nchise, uitat

Ar fi trebuit să-mi cânţi
tu ştii să cânţi frumos
dar ai plâns,
lacrimi de mărgăritar
sparte pe obraz
îmi ard inima
şi totul se transformă-n funingine
pe coşul pieptului.

În cenuşa speranţei
îţi mângâi mâinile moi,
tu mângâi cu ele
suflete de piatr

Dumnezeu i-a facut pe oameni verticali,
pentru ca ei să poată vedea Cerul.
Pe mine viaţa mă face să simt uneori
că stau cu capul plecat în pămînt,
deşi Cerul este deasupra mea
un fel de astrogramă, în faţa căreia cuvintele
se chircesc de neputinţă
în

ELEGIE PENTRU TRECEREA TIMPULUI

Vremea iubirilor trece, timpul toarce mersul lui,

primăverile ne-acoperă cu mirosul lor picul de fericire

 care ne-a mai rămas; vin cocorii,

 gânduri întoarse spre trecut,

care se-adună la marginea unei poiene de vis.

Tu nu vezi? 
suntem copii ai luminii
doar atingem frunzele
doar sărutăm cuvintele
și se face Duminică

să ne ascundem în ulcică
cât se crapă tăcerea
apoi să ne prelingem pe rouă

să ne ținem în brațe
ca două semințe ce ies din coajă

și până

Vis în vis ne-ntâlnim,
printre iluzii poposim.
Ceas în ceas, ultim glas,
numai lacrimi am rămas.
Revoltaţi, amânaţi
cu lumină-ncununaţi.

Vino la nemurirea
mâinilor noastre moi
vers în vers să curgem amândoi.
Vino la zborul tandru,
la balul frunzelor

Când stelele se sting şi-adorm încet
În mine-adastă iarăşi spre popas
Un aprig dor cu iz de menuet
Din nopţi albastre luate de pripas.

Un vis răsfrînt pe buza dimineţii
Îmi înfloreşte-n colţul gurii-acum
Îi dau un şut definitiv tristeţii
Şi-o oropsesc

Am constatat  că n-aveţi pic de milă,
Iar bunul simţ nu prea vă dă afară,
În mână ţineţi pâinea şi cuţitul
Şi aţi distrus din temelii o ţară.
  
Impozite nebune inventaţi
Şi ne pândiţi la fiecare pas,
Ne dijmuiţi şi ultimul bănuţ,
Doa

CODRULE, MĂRIA-TA
( Colaj din titlurile poeziilor marelui poet EMINESCU )
                                         Autor,   Elena Mititelu

„Codrule, Măria-Ta” , /
„Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată” , /
„De-atîtea ori…” / „Sara pe deal” , / „Cînd se juca…

„APARI SĂ DAI LUMINĂ”

( Poem-colaj din titlurile creaţiilor marelui poet  EMINESCU )

                                                     Autor,  Elena Mititelu

„Pe-aceeaşi ulicioară…” , / „Eu număr, ah, plîngînd” , /

„O, taci, ce spui că mă iubeşti, co

dacă privești atent 
zilele pe care nu le-am trăit
stau în căptușeala ochilor
și peste toate stă noaptea


trubaduri cu zâmbete crețe
îmi pun în palmă bani cu amprente de rouă
nedeslușite pălării stau spânzurate de arcuș
agațându-mi rochia de vraj

Ai venit ca o mireasă, în confetii de zăpadă;
Toţi copiii-n hărmălaie au ieşit ca să te vadă.
Pe la geamuri, în balcoane, moşi şi babe îşi dau coate,
Ar veni şi ei la nuntă, dar îi ţine-un junghi în spate,
Criza asta le-a redus pensia la... jumătate.

Pe

şi-a luat catrafusele şi le-a îndesat
în valiza de la mama
(de la mama mea mă-nţelegi)
salut
păi pa iubire îţi dau eu beep
când ajung
în iad

şi între timp în capul meu
îi decojeam pielea şi-apoi carnea

şi între timp în capul lui
o dezbrăca pe aia ş

Dantelându-şi urmele cu farmec

pe sub degete,

mâna un popor tânăr,

dinspre doinele răspândite-n legende  

spre inimi aurite…

 rămăşiţe schilave plânse amar de amurgite ecouri.

Îi devoram şoaptele pribegite vremelnic!

Istorisind cenuşa albă a grâului

din b