Blog

La umbra unor amintiri

La umbra unor amintiri
Te mai aștept o dată
Pe așternut de trandafiri,

S-o facem iarăși lată.

Ești nestemata mea de ani;
Te port în suflet cu mult drag,
Să crape inima-n dușmani,
Cum crapă nuca pe prag.

Învăluie căldura Lunii
Două

 
 
 
 
 
  
 Aici... departe de al meu Pământ
 Le povestesc copiilor despre zăpadă,
 Făcăndu-i să viseze locu-mi Sfânt
 Ce n-au putut nicicând să-l vadă.
 
 Le spun despre o primitoare Țărișoară
 Și-apoi despre Strămoșii mei,
 De oame

Cad fulgii de nea peste case dansând,
iar vântul pătrunde pe usă de-afară
cu vechi amintiri, așezate la rând,
uitate de noi, mai demult, într-o gară.

În gară sosea doar un tren rătăcit,
din hăuri de timp se ivea câteodată,
părea să fi fost doar un vis

Iarna peste drum petrece,

lângă foc este bine în odaie.

Afară întuneric, atât de rece,

cade din calendar altă foaie.

Răscolești jeratecul cu vătraiul,

atent pui mîna caldă pe mine.

Înflorește în ceașca mare ceaiul,

privirile-s de multă iubire pline.

Fulgii a

Liniștea ancestrală

sărută zâmbetul fulgilor de nea

și împreună

șterg lacrima gerului

de pe haina strâmtă a pământului.

Vântul își împachetează respirația în cutia neputinței.

Doar fumul

privește năucit ritualul alb, apoi se pierde

sub

emoția clipei zgribuli

Şi credeam că cerul meu seamănă
cu un cameleon care trece prin sită
ca făina strecurat de razele soarelui
pus la uscat pe aripile vântului
limpezit de rafalele de ploi
dar uitasem că feţele cerului sunt
identice cu ale tuturor celor care
au fost şi sunt pri

În așteptarea unui fulg de nea, stând rezemat în coate pe geamul larg deschis, cu ochii curioși privesc prin întunericul gol... lipsit de orice urmă de sărbătoare...

La un moment dat se apropie cu fesul său caracteristic un tip ce căra o pungă de 1 le

Eşti rară ca ploaia-n aridul deşert,

ori ca floarea de colţ de pe stâncă,

când te apropii gându-mi devine inert,

iar dragostea-mi este adâncă.

Eşti rară ca floarea de colţ de pe stei,

ca picătura de rouă -n oază-n pustiu,

când nu te-aud mă-ntreb, oare ce

Era pe când nu mă născusem,

când încă se topeau zăpezi pe uliţi,

când încă nicodată nu văzusem

în faptul clar al dimineţii,

cum soarele cu calde suliţi,

măcina încet, încet nămeţii.

Tatăl meu cu boii înjugaţi la car,

ducea pe deal, în via strămoşească

gunoi

Tuturor multă sănătate, fericire și noroc!

La mulți ani!

Visez, plutesc, sunt mică, poate mare…

Lupt pentru un ideal, îl simt, vine din zare.

Zbor… am aripi apărute din neant

Un ajutor ceresc cade ca un liant.

Nu sunt cu capu-n nori, fug înspre libertatea

Unui veac apus. Puternică-i amintirea…

Prezentul este di

 
 Las-o să curgă în palmele tale 
 atât căt poți s-o cuprinzi
 masează instanta-i mișcare
 fără să gândești că pretinzi.
 Las-o să șerpuiască tăcută 
 în lumea ta de poezie
 ca metaforă numită acută
 când tu vrei că să fie.
 
 Las-o să mișt

Un înger
uns cu Lumină
cerne din cer
picături de speranţă
în drumurile
întortocheate,
de a apropia
sufletele rătăcite,
în sine regăsite.

*de Bobotează să ne iubim, să-i iubim pe toti oamenii, pentru că fiecare poate deveni un Eu. O zi binecuvântată! Să aveţi

Oglindește-ți sufletul în propria conștiință.

Ce vezi? E întuneric? Uită-te atent!

Deschide-te, privește cu întreaga ta ființă

Repetă mereu acest experiment.

Și dacă nepăsarea nu te-a încorsetat

Aleargă spre amintirile ce zac

În groapa trecutului. Te-ai d

o șuviță de salivă mi se scurge necontrolat dintr-un colț al gurii

și-o revoltă mai mare împotriva-mi n-am mai simțit până acum

s-au adunat prea mulți țurțuri de gheață la streșina casei

chiar și așa încă mai mozolesc între gingii  halcă de viață din fr

 O ÎNTÂMPLARE ÎN VERSURI >>> PE CÂT DE 
 COMICĂ >>> PE ATÂT DE REALĂ >>> DIN TINEREȚEA MEA...
 ZÂMBIȚI VĂ ROG ! 


  

 era cam pe la șapte seara
 deci vă spun: 
 tânăr fiind, puțin „nebun”
 mă tot gândeam ce pot să fac
 de plictiseală ca să scap.

S-a-ntins pe câmp dalbă poveste
Cu nostalgii de altădată;
Vântul aleargă peste creste
Pe șotii pus, de astă dată.

Stârnește prin livezi puzderii
De stele smulse de pe ramuri,
Dar când coboară storul serii,
Le face flori, colo, pe geamuri.

Sub streșin

Ploua tăcut în seara noastră,
iar trenul ce pleca din gară
avea doar chipu-ţi la fereastră
cu zâmbetul rămas afară.
Pleca încet, dar nu ştiu unde,
lăsând în urmă mica gară,
iar eu priveam rănit de-afară
prin stropii ploii tremurânde.
Rămas acolo-n