Blog

Intrăm triști, grăbiți în piață
atragem atenția subretelor
spânzurate în galantare
cât să intre privirea prin urechile acului
și să evadeze în delir,
zilnic grijile lustruiesc balustrade,
sânii mamelor plâng,
pe maidanul aglomerat victime naive
verze

La mulți ani, femeie,
Geniala Domnului idee!

Primăvara aduce-n zori
Flori gingaşe pentru flori.
Şi-ntr-o zi de 8 din Marte
Zeci de bucheţele-mparte:

Pentru alese domnişoare
Gingaşe mărgăritare.
Soacrelor acre, dulcele,
Buchet galben de lalele.

Dulci, su

Iubite dragi ce-n taină m-au sedus
se-ntorc acum învăluite-n ceață,
și-mi readuc pe gândul nesupus
noian de amintiri care mă-ngheaţă.

Prin amintiri se rătăcesc absurde,
tot căutând regrete ne-mpăcate
în mintea mea ce în adânc ascunde
trecutul lor și

Azi e-ntâi de primăvară

Și întâiul vestitor,

Pe sub zările de-afară

Duce zvon de mărțișor!

Raze dulci se-ntind ghidușe,

Vin de-a valma, tăvălug

Și înfing calde țepușe

Printre brazdele de plug.

Norii, nu mai stau grămadă,

Câmpul pare dezlânat;

Colo, jos, în c

Ești așa de frumușel
Dragul nostru ghiocel.
Atât de fragil răsare
Pentru-a noastră încântare.
Noi îți dăm o însușire,
Tu ne dai multă iubire.
Ne aduci tot ce-i mai bun,
Iar noi îți punem șunur.
Că așa e-n calendar,
1 Martie-i pus pe dar,
Să vestească primăvara

Părinții încă ne vorbesc,

chiar de se află în morminte,

iar glasul lor, venit firesc,

ne-nvăluie cu vorbe sfinte.

Și din cuvântul lor ceresc

în suflet ne croim veșminte,

părinții încă ne vorbesc

chiar de se află în morminte. 

Iar uneori ne dojenesc,

cum o f

LUMINA SOLEMNĂ

Străbătând mereu labirintul
necunoașterii, din noi,
căutând menirea, esența,
lumina care aprinde eternul,
uneori, rătăcim, ne pierdem
pe ritmul dorințelor.

Alteori, pe cadența trupului,
într-un real indiferent,
ne dezmierdăm prin
imposibile pove

am tot crezut că nebuniile temporare

dizlocă doar gândurile mână-n mână cu tristețile

dar nu este chiar așa

când se pornesc fluturii să te toace

indiferent de oră

fac din minte terci

din inimă o plămadă curgătoare

și tu te privești din afară

ca pe o poartă n

"...Muri-voi oare şi eu? Oare nu mă aşteaptă

aceeaşi soartă ca şi pe Enkidu?

Spaima mi s-a cuibărit în inimă:

înspăimântat de moarte, rătăcesc prin pustiu.

Pentru a mă întâlni cu Uta-napiştim, fiul lui Ubar-Tutu,

am pornit la drum şi merg cu toată graba.

Iubirea mea, ești minunată, n-ai seamăn pe acest pământ,

Ochi blânzi, pielea catifelată, dau sentimentelor avânt –

Iar părul negru abanos, îți cade-așa frumos pe umeri,

Și zi de zi îți dau prinos, de sentimente – le enumeri?

Și dacă da, răspunzi la ele,

În sobă o scânteie se tăvălea-n cenușă.
Te-ai strecurat în casă, dar n-ai deschis ca omul nici o ușă.
Încet pășești să nu ne tulburi somnul, nimeni să nu te vadă,
dar eu te simt, îmi treci prin vene și ca prin vis te-aud;
mă-ntrebi ce face tata, a pu

STRINGUL

5.03.2020

          Destul de recent o doamnă deosebită m-a anunțat că soțul dânsei a plecat la spital cu probleme grave. Avea un deget infectat pentru care i s-a făcut și biopsie și o stare generală extrem de proastă, fiind foarte slăbit în u

Cu poetul Liviu Antonesei, despre literatură, jazz și Israel

Un interviu realizat de Adrian Grauenfels

Adrian Grauenfels: Dragă Liviu Antonesei, să începem cu elucidarea unui paradox al axei spațiu-timp dintre noi. Deși ne cunoaștem de mulți ani, deș

La marginea destinului,

lacrima rupe clipa împărțind-o aleatoriu în

alb și negru

fără să discearnă

verdele din deznodământul surâsului.

Șoaptele,  mutate în tristețe,

frământă asfaltul încintat în nepăsare,

suspine,

zâmbete?

Prezentul nu caută limpezirea di

 mă îmbrac cu secunda agățată de timp 
 pană când dispare, apoi cu alta o schimb -
 mă filozofez cu conecții de stare acută 
 ca să stau plută... ca să stau plută, plută... 
 
 mă încalț cu secunda pantof, doar un plus 
 că să am imagine de mers

MAX JACOB

Ţi-a mângâiat

cu privirea

buzele,

până mai jos,

spre pagina

fierbinte,

delicat,

crescendo,

între foi

potrivind rima,

pe cuvânt

carnivor.

Se-aude glas de clopot sus la mănăstire,
pe dealul bont apusul pare ca de ceară,
în rariştea de fagi măceșii scoși din fire,
îşi amintesc cum ne iubeam întâia oară.
Târziu, rămași sub bolta înstelată singuri,
gustam mirajele de la-nceput de vară
din

Plouă cu lacrimi de dor

pe-o aripă de soare

cristale albe

se preling pe pleoape

tăcute şi înmiresmate

cerul este mai aproape

stropii sărută pământul

ca un ecou desăvârşit

iubirea pare un curcubeu

în febra de gânduri

absorb cu sete

foşnetul şoaptelor

sub coroana