Geografie lingvistică
Bătrânețe
Moto: „Viața asta trece prea repede, îngrozitor de repede. N-apuci nici să te naști, c-ai și îmbătrânit!” (Nichita Stănescu)
Să o luăm istoric. În 1929, acum apr
Geografie lingvistică
Bătrânețe
Moto: „Viața asta trece prea repede, îngrozitor de repede. N-apuci nici să te naști, c-ai și îmbătrânit!” (Nichita Stănescu)
Să o luăm istoric. În 1929, acum apr
Când locuiam la Buftea, aveam un coleg de clasă cu care mă înţelegeam foarte bine. Şi la lecţii şi la joacă şi la peregrinările prin Studioul Cinematografic (părinţii lucrând acolo ne dădeau voie la poartă să intrăm) eram nedespărţiţi.
Şi eu şi el m
Geografie lingvistică
Dumnezeu
Moto: „Să v-ajute Dumnezeu,/ Ca, din anul care vine,/ Să aveţi salariul meu/ Şi s-o duceţi tot ca mine!” (Eugen Albu, „Guvernanţilor”, din revista „Rebus", nr. 1073)
Po
Aşa cum eşti,
de om
de suflet,
de căldură întoarsă,
de inimă ce bate,
gând de lună,
să rătăcesc
în mâna ta
să construiesc,
iubesc
să te iubesc,
oriunde,
oricând,
metaforă,
fundament.
Lucrează ceasul veşnic şi neînduplecat
E mare cicatricea, durerea a plecat
Neputinţele căzând ca nişte firmituri uscate
Uşile cerului au fost demult fortificate
Şi-n glasul rugăciunii se vor deschide toate.
Lăsând trecutul să răstoarne brazda clipelor d
Undeva, cândva spre sfârșitul anilor ’80.
Robert se avântă în biroul editorului său cu curajul unui motan care se aventurează într-o cușcă cu lei.
− John?
− Intră, intră! Ia loc.
− Am primit mesajul. Care sunt veștile proaste?
− De ce presupui c-ar fi vre
Bairam la un avocat,
Masa plină cu bucate
Cupele cu băutura,
Urări multe adresate
Fiul lui a terminat
Tot avocatura.
După-o muncă de decenii
De-acum, bătrânul avocat,
Abandonându-şi cetăţenii,
La pensie când a ieşit
Cazurile le-a lăsat
În grija fiului iubit...
LOGODNICUL DE PE MEETIC
Răspunsese la anunțul pe Meetic, cu o luna în urmă și de atunci totul se schimbase în viața ei. Inițial fusese sceptică și nu crezuse posibil, că v- a întâlni vreodată prințul pe un cal alb, la care visase și ea, ca orice altă
Ce liniște la ultimul etaj!
Mirosul pâinii,
prin firimiturile puse pentru vrăbii,
atrage sângele scurs din carnea furtunii.
Cât alb...
Cortul prieteniei, acumulând puritatea zăpezii, ne-a transformat
existența. Suntem o respirație atipică!
Eu,
multiplicat
O să vină?! N-o să vină?!
Se întreabă sufletul fără de vină.
Am în piept un mic copil.
Vrea un brad real, alpin,
Sub el daruri să primească
Celor dragi să mulțumească.
Îi sunt mamă, îi sunt tată,
Sunt bunică, câteodată.
Cum îl știu nevinovat
Să-l refuz, n-ar
”Să nu uiți, pe lumea asta totul este de vânzare;
până și sufletul are un preț!
Doar amintirile nu se pot vinde.”
Podul casei era locul preferat
unde își dădeau întâlnire anotimpurile vacanțelor.
Asta era demult, tare demult, pe vremea poveștilor care
Matematica sorții
de Gabriela Mimi Boroianu
18.04.2017
Ne luptăm amândoi pentru-aceeași iubire,
Pentru-același izvor dătător de viață,
Ce pământului dă sfânta lui nemurire
Și-aprinde să ardă sloiul rece de gheață.
Respirând jumătate, jumătate visând
Îm
****
vei întreba
ce caut eu în noaptea asta
stâlp fiind la răscruce de drumuri
luminând din greșeală
piața în care toată lumea se înșeală
ne amintim și călcăm cu picioarele goale pe cuie
la suprafață arde tămâie
la interior
Mâine, lui Moș Nicolae, nu-i dau drumul în odaie.
De-o avea să-mi dea ceva pe-unde, Doamne, va intra?
Cum la bloc eu locuiesc, la centrală mă-ncălzesc,
Nu am sobă, deci n-am coș; ei, atunci să-l văd pe moș
Zgribulit stând în balcon căutând de zor un ho
Copilăria – început de poveste
Cum, fără excepție, orice lucru, ființă, fenomen, an calendaristic, opeă literară, etc. își au, fiecare povestea lor de început și, cum fiece poveste are trei părți: introducerea, cuprinsul și încheierea, îmi este ușor s
Sunt doar un val
Sunt val în apa vieții curgătoare...
M-arunc spre mal și mă trag înapoi,
Căci viața-i crudă și-i neîndurătoare
Când mă izbește-n malul cu nevoi.
Și-n colții de necazuri mă sfâșie,
Mă sparge-n mușcătura de amar,
Mă-mprăștie în stropi de apă
Să-i spun iar dimineții că-i posacă?
În liniștea din jur cafeaua plânge,
Privirea mea e rece și opacă.
De ce să mă consum... până la sânge?
Cum aș putea să spun stop iritării
Doar cu vreo două gânduri, dar nătânge?
Sorb din cafea, decis să dau uitării
Nes
Închide ochii,
respiră,
inspiră,
gândeşte-te
la...
la...
tine,
în tine,
pe dinafară,
desface-te
de tine,
de amintiri
cenzurate,
alunecă
în starea
de onomatopee,
şi sădeşte
cea mai frumoasă
vară,
prinde-i
toate florile
în braţe,
croieşte-ţi
cel mai iu
La colţul străzii stă o bătrânică
(Propteşte-o legătură de mărar,
Zidind cu greu la plânset stăvilar),
Cu ani crestaţi pe fruntea ei cea mică.
I-e gustul pâinii negru de amar,
Că însuşi frigul din rărunchi abdică;
A fost întreaga-i viaţă o furnică,
Târând
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!