Blog

                        ****

oare de ce și când o să trec 

spre zarea cu cumpănă albastră

din dragoste de cântec

sau din grijă de floare de in ce ne îmbracă

acum sau poate curând

n-o să mai simt dogoarea veri ce trece

se stinge o stea și noaptea e neagră ș

unele lucruri din viața mea sunt asociate cu alte lucruri
chipul docil și umil al duhovnicului meu
îmi amintește de Dumnezeu
nu am aroganța păcătosului de a pretinde că l-am văzut pe Acesta
nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu
dar numai așa mă pot raporta

Te pătrund
cu fiecare vers
în pat,
noapte
nesfârşită d-amor,
subtil,
tu pe...
eu pe gândul tău,
gemând
în patimă.

Te caut,
Unde soarbe pământul
Apă din gura cerului;
Unde se adapă îngeri
Cărora nu le-au crescut aripile;
Unde izvorăște lumina
Din geană de cer încruntată.

Scormonesc disperată
Clipele acelea
Pe care le-am ignorat
Atunci când seară de seară
Îmi des

O sutǎ de ani de teatru românesc, nouǎ ediṭii ṣi multe aplauze - Ȋntâlnirile Internaṭionale de la Cluj, 2019

Clujul, capitala neoficialǎ a Ardealului, a deschis / rǎsfoit alte pagini de istorie, istorie teatralǎ de aceastǎ datǎ, prin cea de-a IX-

În ceai mi-am pus aseară o lingură de fericire.
Văzut-am cerul care se îmbrăca în smoală
și luna ce scria pe-a nopții coală
cu un stilou de pace și-mplinire.
Sorbit-am ceaiul rar, ca să-i simt gustul.
Mi-am amintit durerile uitate
ce-s oblojite-n colțuri d

Am auzit și se-aude pământule
românesc despre voi românii buni și răi
deștepți și proști frumoși și urâți
sănătoși și bolnavi normali anormali
aerieni bizari în ciorba și friptura
voastră proprie de-a fi din oala de
mâncare și tigaia rupte din fierto

Gem pădurile de dor,

Când frunzișu-n zarafir,

Pleacă-n foșnet, plutitor,

Peste sol ca musafir.

Și mă-ntreb de ce mă dor

Toți ciulinii smulși de vânt,

Ierburi, volbure, mohor,

Suspinând peste pământ.

Și mă doare-n orice an,

Când o toamnă în rugini,

Mă stropește

Frappe din sfert de bucurie

şi dulceaţă,

desenate idei,

revelaţie,

cu graţie plutesc

printre nodul privirilor ascunse-n

în calmul luminilor,

degage,

dorinţe dospite-n cuvinte dezlipite

din dansul mângâiat cu suspine,

pe farfuria umbrelor se adăpostesc,

plie, pl

Pe terasă  un cântec se aude,

Razele soarelui atât de plăpânde,

Chemările mării sunt mai vocale,

Ploaia lovește în multe rafale,

Neguri se – neacă în mare,

A mai rămas pe masă o floare.

Și-n asfințitul rece de umbră ,

Muzica flașnetei se alătură,

În ochii lu

       Jocuri de cuvinte – limbă

       Geografie lingvistică

(Vezi și la: https://webdidacticanova.blogspot.com/2019/11/jocuri-de-cuvinte-limba.html)

       (postarea precedentă)

       Limbă

       Moto: „Limba este o formă de gândire umană, posedân

Într-o după-amiază liniștită, când vara se îngâna cu primăvara, Leanța se găsea la mormântul soțului ei, vorbind cu elan despre pacea care îi inunda inima. Când și când, cerea de la defunct o confirmare a propriilor trăiri și îl implora să se ridice

 Am fost uimit de-a ta înfățișare
 cănd Poarta de Destin mi-a oferit 
 deschidere spre lumi încântătoare
 în care eu te-am întâlnit.
 Tu ești minunea vieții mele
 alcătuind un zbor de năzuințe
 imagini cu mișcări de stele
 pentr-un poet plin

Haideți, scumpii mei nepoți,

Să vă povestesc la toți:

Cum se trăia mai demult,

Liniștiți, fără stres mult:

Mâncau pită cu unsoare,

Ceapă și un bob de sare

Și un blid de aituri,

Cu cârnați și-afumături

Și nu au făcut, parol,

Nici

                                                 **** 

ar trebui să fiu fur de cai

dar numai din acei cu fruntea înstelată

ce fug nocturn din inimă

ca să-ți ajungă viața toată

ar trebui să fiu fur de vulturi

dar numai din acei ce controlează abisurile

să s

   
   
   
   
   
   
   
   
   
   
   
   
    
   
   
   
   
   
   
   
   
 îți  „fur” săruturi fără teamă
 căci tu îmi ești iubită Doamnă -
 iar ale tale buze le doresc
 căci pentru mine-s dar Ceresc.
 
 îți mângăi șoldurile cu plăcer

Visăm ades egotic, visăm incestuos,

Meandrele din euri tixite-s de caverne;

Sobolii amăgirii îşi termină de ros,

La cina de pe urmă, himerele paterne.

Visăm indubitabil, visăm paradoxal,

Prin creier ni se scurge păcatul „cel” homeric;

La visuri nu există

Dacă aș avea de spus puțin
nu aș scrie niciodată versuri.
Inima îmi bate... Din senin
picură balsam peste pelin,
lacrima mi se transformă-n vin.
.......................................................
Am în minte rugi, uitării, eresuri.
Dacă aș avea de spus

Dragă Kitty fiecare zi e-o nouă șansă

De-a mă înțelege Însă tot mai bine mă