Blog

Tăcerea rece-a orelor ce zboară,

cu aripa-i întinsă mă seduce,

din depărtări, în fiecare seară,

un dor rebel în suflet îmi aduce.

L-așez în partituri de triolete,

să îi alin durerile-ancestrale,

dar, răscolind apusuri violete,

își pregătește armele virale.

azi, ar fi trebuit să cheltuiesc banii puşi de-o parte
pentru ziua ta - o sumă simbolică,
certându-mă de fiecare dată, că-i risipesc pe fleacuri.
zâmbetul cu care mă întâmpinai,
era una din marile mele bucurii dintr-un an.
"de ce-ai mai plecat de-ac

Toamna ne-nvăluie cu parfumul,

Când frunzele-și schimbă culoarea,

Numai tu îmi înțelegi chemarea,

Parcă și timpul a mai uitat drumul.

Ce taină ascunde  supărată zarea,

Toamna rece mângâie tare malul,

Valurile lovesc supărate țărmul,

Murmură printre ani tri

       Jocuri de cuvinte – octombrie

       (geografie lingvistico-artistică)

vezi și:

(https://webdidacticanova.blogspot.com/2019/10/jocuri-de-cuvinte-octombrie.html)

       (postarea precedentă)

       Octombrie

       Moto: „Octombrie-a lăsat pe deal

Mă opresc la o margine de pădure,

să ascult cântecul izvorului

și murmurul vântului

ce se revasă

peste aerul înmiresmat

o noapte întunecată

cu stele ce s-au stins

mă simt pierdută în gânduri

și regăsită în umbre

în clipe de neuitat

trăite doar de noi

te simt a

          Jocuri de cuvinte – metrou

          Geografie lingvistică

(Apărută în „Istorii, comentarii, miscelanea”, vol. 28, sub editarea lui Ion N. Oprea, Editura Armonii Culturale)

          (postarea precedentă)

          Metrou

          Moto: „Cam ză

ascult cum trece timpul
acum când ochii mei
acelaşi întuneric văd
ascuns sub pleoapele lăsate
a dispărut pământul
nici cer nu e
de care luna să se-agaţe
nici candelabre-n care stelele să ardă
doar vântu-aruncă ploaia
şi stropii se preling pe geam
desprins

A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,

simt clipele prin amintiri cum zboară

din câte-au fost, din câte-au mai rămas

duc mai departe-a timpului povară.

Și nu mă plâng, și nu regret nimic,

las timpului destinul să mi-l treacă –   

din ieri, din azi, din m

Medicul de gardă fu chemat de către o asistentă care ținea în mână o coală de hârtie. Geta se strădui să distingă din mișcarea buzelor acesteia despre ce era vorba, dar femeia avea un fel ciudat de a frământa cuvintele, făcând dificilă perceperea lor

haiku

pe o petală
doi fluturi îmbrăţişaţi
acoperiţi de noapte
*
pescăruş în zbor
căutându-şi catargul
luna iar ninge
*
zăpada ninsă
înfloreşte pe alei
albinele dorm

Refrene din cântări de altădată       

revin din nou în parcul regăsit,      

decorul toamnei pare adormit

lângă o margine de timp uitată.

Fanfara se aude mai aproape,

m-așez pe bancă și ascult tăcut

un vals care ajunge din trecut

pe lacrima ivită între pl

în nori de agat,
copacii
încuibă întristarea./
o nouă ordine- în care
Cronos își
devorează copiii.
e oglindită-n
negre

tablouri.


câteva flori de magnolie
învăluie cerul;
prin marame de ametist,
soarele abia se mai vede.
treaz e sufletul…/
cârtița inf

cad frunze bolnave de atâta toamnă
în zbor de fluturi orbi
se rotesc deasupra pădurii
doar cârduri de corbi
cărări neumbrite acum şerpuiesc
şi ciute se pierd în opalina ceaţă
din roua uscată stele se-adapă
înflorind dimineţii sărutul de gheaţă

cad f

De mine câteodată-mi este dor,

o, Doamne, ce bărbat eram odată!

Treceam și gardurile ei în zbor

de poarta rămânea nedescuiată.

Poate și azi aș face tot la fel,

dar am găsit acolo altă poartă,

nu din uluci, ci țepe din oțel,

cu vârfurile lor să ne despartă.

Văzut din spate, domnul Târtănel părea deosebit de impunător, pășind încrezător pe caldarâm cu brațele răsfirate. Câțiva pași să fi făcut și îl puteai observa și din față. Pieptul îi sfredelea provocator boarea anemică de aer, căci mergea contrar vân

o ploaie rece se cerne
peste îmbătrânite frunze
din zborul efemer
vântul le aşterne
covor multicolor
dumnezeiesc

eu rătăcesc pe cărări arămii
cu pasul usor
frunzele-abia să le-ating
să nu le strivesc

plouă octombrie în ore târzii
şi timpul simt cum mă cer

            Călătorii geodezice, Suedia 1997 Podul Øresund (VI)

            (capitolul precedent)

            Suedia - Podul Øresund

            Moto: „Rondelul podului de onix

Pod de onix se-ncovoaie,

Arcuind o boltă naltă;
Cade foaie după foaie
Peste

AROMÂNII ÎN MODERNITATEA ROMÂNEASCĂ (partea a 2-a)

În monumentala sa operă „Dacia preistorică”, autorul Ion Densușianu acordă un deosebit interes civilizațiilor protoeuropene și formării acestora, obiect studiat cu scrupuloasă critică de Vasile Pârvan