Să-i spun iar dimineții că-i posacă?
În liniștea din jur cafeaua plânge,
Privirea mea e rece și opacă.
De ce să mă consum... până la sânge?
Cum aș putea să spun stop iritării
Doar cu vreo două gânduri, dar nătânge?
Sorb din cafea, decis să dau uitării
Nes
Închide ochii,
respiră,
inspiră,
gândeşte-te
la...
la...
tine,
în tine,
pe dinafară,
desface-te
de tine,
de amintiri
cenzurate,
alunecă
în starea
de onomatopee,
şi sădeşte
cea mai frumoasă
vară,
prinde-i
toate florile
în braţe,
croieşte-ţi
cel mai iu
La colţul străzii stă o bătrânică
(Propteşte-o legătură de mărar,
Zidind cu greu la plânset stăvilar),
Cu ani crestaţi pe fruntea ei cea mică.
I-e gustul pâinii negru de amar,
Că însuşi frigul din rărunchi abdică;
A fost întreaga-i viaţă o furnică,
Târând
Când am plecat din ţară-ntâia oară,
ajuns pribeag pe un tărâm străin,
primeam ascuns în pâinea prea amară
şi-al fraţilor români nestins venin.
Murea atunci în mine, pe tăcute,
destinul sfânt primit de la străbuni,
un alt destin, pe noile redute,
prefiguram
Dragă Kitty știu că pot muri oricând
Sunt cum se spune la dispoziția lui
Dumnezeu Și n-are niciun rost să
mă lamentez Tac și eu mâl-bâl-
dâ-bâc Din lac în puțul creației
Ud ca după potop Simt că-mi
îngheață aripile pe accelerator
Masca de sticlă a zilei
E ga
Marama iernii zboară în depărtare,
Soarele este orb și atât de rece,
Pe pământ cad înghețate ace,
Ninge, ninge tare peste pădure.
Printre brazi iarna se-ntoarce,
Ceasul ticăie, greu trece timpul,
Flori de gheață desenează gerul,
Devreme începe să se întune
Ce statut ingrat și frustrant, de cele mai multe ori! Mereu exclusă din activitățile misterioase ale fraților mai mari, tratată cu nesuferită superioritate, justificată doar prin numărul de ani în plus, niciodată luată în serios și ironizată la tot p
Nimic nu mă conduce decât Domnul.
Mă poartă printre neguri călătoare
și printr-un nor ce se transformă-n floare
aduce-n dar căldura, lunca, pomul...
Doar Domnul îmi conduce viața mie
și mă-nconjoară cu iubirea lui.
Eu către cer trimit scumpă solie...
o lacr
Însângerat
de
piroanele metaforelor
și
bătut cu doine
de
soldații melancoliei
fulgii de nea
Costel Zăgan
În chinuri grele m-a născut,
M-a alăptat și m-a crescut,
Condeiu-n mână mi l-a pus
La școală când m-am dus.
Iubire caldă cum mi-a dat,
Eu nicăieri n-am mai aflat,
Căci toate mamele ne sunt
Ca niște zâne pe pământ.
Trecut-au anii dar și-acum,
Sunt tot acelaș
Anumite idealuri, născute, crescute și înțelese cu adevărat, mai dăinuiesc astăzi în anumite inimi, care au cunoscut istoria pe viu, trecând prin ea cu pași șovăielnici, cu mintea bântuită de spectrele morții căzute din cerul plumburiu, în al cărui a
Hai, ridică fruntea, român inimos,
Fiu din Ștefan, Cuza, Mircea domnitor...
Și de ești departe știu că-ți este dor,
Și cinstește-ți țara, fii mărinimos.
Ține steagul țării strâns în mâna ta,
Și în sărbători să-l înalți în lume,
Mândru și de limbă și d
Geografie lingvistică
Adresa primului blog:
https://webdidacticanova.blogspot.com/2019/12/jocuri-de-cuvinte-biserica.html
Documentul în format pdf:
Luni în șir se zvârcolise de dorul fetei Mirel Soreanu. Dubaiul era la mare depărtare, și nu și-o mai văzuse pe Flaviana cu lunile. Dorul după ea era de două feluri: în timpul zilei ofta cu patos și reușea să îi întristeze și pe alții din jur de-atât
| Unii caută |
| noi idei |
| noi iubiri |
| noi amintiri |
| noi împăcări |
| noi începuturi |
| noi bucurii |
| noi întrebări |
| Altii caută |
| noi metafore |
| noi uri |
| noi uitări |
| noi certuri |
| noi sfârșituri |
| noi tristeți |
| noi răspunsuri |
| A nu se ignora ce anume cauți la alții |
| sau ce cauți la tine |
| A se ține c |
Cap. 26
Rezumat cap. 25
George Apostol își anunță „șefa” că se pot muta în hexagon. Agnisia Mărgărit îl însoțește la o primă „vizionare” a noii locuințe și se arată încântată de realizările asistentului. Se întorc amândoi la Stație pentru a-și lua cât
Aseară când apusul își contura
forma pe bucățica de cer înălțată deasupra
mea începuseră clipele zilei să se strângă în jurul
soarelui și-și așteptau startul de plecare.
Nu știu dacă le-a plăcut sau nu
ce-au văzut și-au auzit din viața mea și de
pe într
Axel Munthe - estetică și umanism
Sus pe dealuri, la est de Anacapri, o vilă inundată în vegetație privește spre albastrul mării care înconjoară insula Capri. Vila lui Axel Munthe este o pată albă, în ea arhitectura, arta și natura se întâlnesc într-o
În vechiul parc înghețat,
zilele toamnei departe au plecat.
Vârtej de umbre călătoare,
se aude muzica vântului în depărtare.
Calzi ochi sub vălul de ceață,
lăncile vântului mă ating pe față.
În vechiul parc înghețat,
se - ascunde un gând supărat.
Ajung acasă
mi-e frică să merg noaptea prin viață
să bâjbâi
să nu-mi mai găsesc punctele cardinale
scara de bloc
cheia de la ușa iubitei
care mă ține de vreo trei zile flotant
noaptea toate blocurile se aseamănă între ele
mai bine rămân alături de ea
lipit de spatele ei
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!