Blog

Te urmărește cineva din față
nu vrea să urmărească din spate
că s-a plictisit să tot trădeze
când raza vizuală pălește-n fața
razelor ce spintecă întunericul și ce
crezi? din față și-o culege cu vârf și-ndesat
fiindcă așa merită trădătorii
ce-o dau pe la

m-am împrietenit cu durerea
încă din pântecul tău
eram o rană
noapte de noapte m-a durut carnea
gingiile când mi-au dat dinții de lapte
mă vindeca o îmbrățișare
o mână îmi ștergea fruntea de sudoare
cu alta îți alinai focul din sfârcul pieptului prin mișcăr

și-n dimineața aceasta au mai murit trei oameni

cine naiba o fi plantat copacii ăia pe marginea drumului

văzusem  femeia de douăzeci de ani sângerând ca un porc înjunghiat în inimă

cu pieptul sfârtecat și picioarele retezate din șolduri

nici nu apucase s

- Ce ai, omule? Parcă nu ţi-ar fi toţi boii acasă?
- Ai ghicit, e doar unul.
- Înţeles, îi răspunse Vera.
- Cine zice, ăla e, o dădu Cosmin pe glumă, de bună seamă fără succes. Deschise apoi televizorul.
- Să vedem ce mai mint ăştia. Poftă bună!
O vrem

Cap.27

Rezumat cap. 26

George Apostol descoperise, în sfîrșit, că era îndrăgostit de Agnisia. Nu încercase să-i ascundă acest lucru, mărturisându-i destul de confuz, ce-i drept, iar Agnisia, care bănuise de mult ce se ascundea în spatele eforturilor s

am îndepărtat toate culorile complementare din viața mea

trăiesc numai în alb și negru

ascetic

în tonuri de gri

nici nu-ți  închipui câte nuanțe ascunde acest amestec auster

câte emoții îți poate trezi monocromul  speranței

neutru dureros al  zilelor care

„Caracatița” - Eminescu

O comparație forțată
Ce nu-o-nțelege Lumea toată:
Corpul cât o Românie,
Tentaculele cuprind Globul;
E-a noastră mare mândrie !
O vede până și orbul.

Că „Soarele e tatăl meu,
Iar noaptea mi-a fost muma.” –
Născut din flăcări și

Războiul de 100 de ani a lăsat în Franța nu victime, ci numeroase castele  construite  de combatanți în frumoasa  regiune Aquitaine, pe superbele malurile ale râului Dordogne. La finele războiului, a urmat o perio

Cum aş putea să-ţi spun ce mult mă doare

Că drumul tău coteşte spre apus,

Cu altă paralelă suprapus,

Vegheat de o haină ursitoare?

Un vid ineluctabil s-a produs,

Stingând literalmente din fervoare.

Pe calea dintre inimi e rumoare

Şi-un ultim gând s-a spart

E ceaţă, e frig..., și aud de afară
cum vântul se zbate năuc printre crengi,
speranţa în mine începe să moară,
iar tu din trecut ai vrea să mă ştergi.

Privesc pe fereastră cum pică zăpadă
din pomii cuprinşi în vârtejuri de vânt…
Sunt trist, iar în ca

În recea ceață luminată de Lună,

zboară-n cer stoluri de stele,

Peste pădure un strigăt răsună,

lungi mai sunt  iarna nopțile.

Pădurea pare atât de adormită,

cărarea dispare este tot mai albă,

Cântecul vântului rece ascultă,

pe geamuri strălucește o salbă.

F

Luna alunecă molatec,

herghelie de fulgi aleargă.

Prin tăcerile gândului,

mă rătăcesc în tine.

Frumoasă noapte de iarnă,

pâlpâie focul liniștit.

Doar gândul înțelege,

când rătăcești în mine.

În valuri cad fulgii de zăpadă,

cu ochii vorbești fără grai.

Un gând

Ne naştem orbi în universu-acesta îmbâcsit.

Umili, cerşim o libertate care s-a ofilit.

Ne este sete de cuvinte precise şi clare,

Oftăm, căci handicapul moştenit ne doare.

Fiinţa noastră e bolnavă şi încătuşată

În lanţurile neputinţei sale hibernează, uit

Mă inventez, în fiecare zi, din lacrimi

Și-mi sorb durerea crudă, sălbatică, mută.

Cum aș putea să scap cândva și de patimi?

Fug, privindu-mă-n oglindă, spre o redută,

Dar timpul meu e mort și neputința doare

Și omul ce-am fost ieri a devenit o... brută.

Mereu te regăsesc în cuvintele
pe care timpul
a încercat să le șteargă
au rămas încremenite
la margine de suflet
numai cântecul
străbate orizonturi
mă trezesc în fiecare dimineață
odată cu răsăritul de soare
care aruncă raze
spre necunoscut
tulburând amintirile

Te-ai născut, ai venit cu a ta privire....

plină de nemulțumire...

Mami, iubind fiecare părticică a ta

Te-a adus într-o zi cu peripeții

După ce cu o seară în urmă

Nici urmă de ciocolată nu se mai zări

Din Africana cu alune...

Poate de-aia îți place fisticul

Când împrumuți un zâmbet gol

Lumina te va evita.

Nu aștepta un miracol -

Cheamă-mă în lacrima ta!

Amprente, stropi în jumătăți

S-or pitula în amintiri

Și noi, printre banalități,

Vom croșeta trei ispitiri.

În prima-s spectator rebel,

Tu – o simplă mogăldeaț