Blog

E începutul lui decembrie 2004. Afară e un ger de crapă pietrele și demonii dezlănțuiți ai viscolului își fac de cap, ținând sub stare de asediu întreg ținutul nostru, cu suflarea-i înghețată și spulberând în cele patru zări, valuri năucitoare de omă

Dacă lumea ar fi altfel, dacă frunzele n-ar fi...
Dacă-n sufletele noastre nu s-ar scrie poezii...
Dacă liniștea din urmă nu s-ar agita în sine
Și amurgul fără margini, cu ideile-i puține,
Nu ar invoca în oameni setea crudă de sfârșit,
Nu-i așa că în

Motto:

Niciun cuvânt! Nu-mi spune că-i o formă!

Cunosc însemnătatea ei, deplin.

Știu, voi aveți în viață altă normă.

Eu, însă,-n fața normei nu mă-nchin!

Mihai Beniuc

Din spelunci cu iz de vomă și pereți de întuneric

Care sprijină mulțimea cea cu rânjet cad

În buza orei „0”

Dezlânăm bezna din camera de dormit
Îmbrăcați în necostume,
În buza orei „0”.

Ne regăsim pipăindu-ne
Prin cotloanele de cameră
Și ne prăbușim pe dormeo.

Eru limbile în buza orei „0”.

Minune cum numa-n vise
Se mai poate întâmpla.
Coapsele

as vrea sa plec

sa ma pierd pe mine-n uitare,

as vrea sa ma duc

intr-o lume de vis si-alinare.

peisaj tomnatic,

fasaiala de frunze uscate,

iubiri pierdute,

cu aroma de vise desarte.

cuvinte dulci

ce odata rostite cereau,

s-au transformat in fulgi

de zapada ce-a

Când nisipuri mişcătoare par a fi nişte câmpii,

Surâsul

autor: Constantin Bidulescu

voce: Florin Alexandru Stana

Sur%C3%A2sul-Constantin%20Bidulescu.mp3

(preluare de pe blogul

ARTA CONVERSAȚIEI - „POEZIA IUBIRII”)

https://poeziaiubirii-artaconversatiei.blogspot.com/

     „Apele purificatoare vin din adâncuri, de acolo, de unde s-au trezit bucuriile şi împlinirile, parcă toate lipite pe pereţii sufletul

Lumini târzii alunecă în vise,

numai de iubirea noastră aprinse.

Întinde larg aripile altă noapte,

se odihnește pe masă o carte.

Prin fereastră luminează Luna,

noaptea ne acoperă cu haina.

Adesea melancolia mă cuprinde,

pe  cer Luceafărul se aprinde.

În vise

Florii cu soare, în izolare

Florii cu soare și lumină
Zâmbesc florile-n grădină
Dar totuși astăzi mă doare
Rana din suflet, rană de floare!

Tristă sărbătoare în izolare
Hristos înviat prin înălțare,
Mi-e dor de piscuri luminate
De poieni cu narcise par

Puii de veveriță

Prin zăbranicul țesut din raze,
În coroana unui brad
Admiram un vals vienez.

Parteneri – făpturi ciudate:
Un con – o șopârlă cu păr,
Un con – o șopârlă cu păr ...
Ringul fiind trei crenguțe uscate.

Vă dezvălui un adevăr:
Minorele șopârl

Varză, gogonele, gogonele, varză,
murim pe capete aici
din viul nopţii până-n noapte-n galerii
făr--a avea măcar o zi de sărbătoare,
pe brânci târându-ne, pe coate,
cu noi e numai Dumnezeu
şi o voinţă mai presus de noi,
ce ne dă tăria de a face oc

pe colțul acela m-a lăsat Dumnezeu

să nu împrumut nimic

avea cu îndestulare de toate

palma aceea nu era obosită

și plin căușul ei ne fericea

nu erau atâtea urme dureroase

eu fiind un chiriaș temporar

în cutreierarea mea

nu m-am întâlnit niciodată

cu nenorocir

De mult am fost copii cuminți

Doamne, tu, Tată ceresc,
De când muma m-a făcut,
Te-am iubit și Te iubesc,
Cum creștinu’ e născut.

Suntem toți copiii tăi,
Creați din marea iubire;
Suntem buni, dar sunt și răi,
Fiecare după fire.

Azi, în starea de urgență,

te-am inecat in lumina sufletului meu,

astfel dorind sa-ti sterg pacatul,

dar tu incerci sa evadezi mereu,

crezand ca poti sa-mi parasesti palatul.

nu-i chip sa scapi, nu incerca!

durere multa vei cunoaste ...

de mult trecuta-i vremea ta ...

nu vreau sa pot

Corydon

autor: Radu Stanca

voce: Florin Stana

editare videoclip: Lucian Dumbravă