Blog

Când ochii își deschide Dumnezeu
E zvon de primăvară la noi în sat, mereu
Vin mierle gulerate din flaute să cânte,
Vin sfinți din moțul nucilor să se înfrupte.

E cerul parcă mai albastru, mai curat,
Când râde Dumnezeu blajin la noi în sat.
Stau fulger

Vântul adună multe miresme,

a înflorit  pe stradă liliacul.

Cereasca boltă adună stele,

pe care tu o să le culegi.

În dorurile amintirilor plecate,

doi ochi înlăcrimați privesc.

E altă lume acolo printre stele,

în inimă doar una a rămas.

Simt cum freamătă în

Corabia vieții noastre
Lâncezește azi
în derivă,
prizonieră a disperării,
pescăruș cu aripile frânte
pe marea Sargaselor!
Noi iubite, laoală cu marinarii
agonizăm febrili, istoviți
pradă hazardului.
Suntem prizonieri pe aceeași barcă
și totuși...

Stă mama întristată la fereastră,

cu ochii săi adânci pierduți în zare,

în barbă-noadă lacrimile-amare,

cu gândul la înstrăinarea noastră.

.

E zi de Paști, dar casa e pustie,

iar ea, bătrână și de toți uitată,

ne simte-n inimă ca altădată –

izvor fără sfârși

În gând păstrez

divină ta chemare

minune cu focuri arzând

revăd raza soarelui 

pe fruntea mea jucând

copilărie dulce,

din umbre azi  apari

din cupa ta am sorbit

iubirea ameţitoare,

a dragilor părinți

cu zâmbetul  de-o clipă

al ochilor râzând,

privind la cer, ru

-Oare există culoare şi pentru noi, în această lume Arno? Ne jucăm cu ea în pensulele noastre obosite şi rumegate de atâta timp. Ştii ce mă intrigă cel mai mult, faptul că toţi ne râd în nas când ne examinează picturile şi noi… noi, în acele momente

vântul scutură tăcerea,

strada este acum pustie,

ascult glasul frunzelor,

când vântul le mângâie,

mulți acum întreabă...

nimeni nu răspunde.

sufletul se odihnește în carte,

pe stradă latră tare câinii,

frigul doarme în oameni,

tăcerea freamătă între frunze,

mu

       Jocuri de cuvinte - mască

       Geografie lingvistică

(de la lume adunate și lumii înapoi date)

       (postarea precedentă)

       Mască

       Moto: „Politician veros,/ Poartă masca după caz:/ Azi e cu obrazul gros,/ Mâine-i fără de obraz.” („Tr

murmur

 o primăvară,

 un copil,

și-o pisică

visează cuminți

într-o ferestruică;

un balon,  printre

 crengile-nflorite de măr,

se-nalță ușor.

becuri în serie

explodează de-a valma-

numai zarzărul

dă semne

de reverie…

 frunzele

de rozmarin și levănțică

parfumează

si

Vor veni vremuri mai bune ?

Să sperăm într-o minune

Va fi mai mult zâmbet sub soare

Tandreţe şi adevăr,o lume iubitoare

În clipe de coşmar mintea lucrează

Face scenarii sumbre, aiurează

Vom fi mai buni, învingători

Mai concilianţi şi răbdători.

O luptă est

Viaţa ştie că are o soră şi că Dumnezeu le-a orânduit
traiul punând o barieră între ele şi că o cheamă
Moartea - amândouă sunt bătrâne şi veşnice -
deşi când vin pe lume mereu se nasc
cresc şi îmbătrânesc dar niciodată
nu mor preocupându-se în primul râ

Băiatul se așeză gâfâind, pe zidul prăbușit, ce împrejmuia rămășițele domeniului răposatului marchiz, a cărui stirpe se stinsese odată cu el. Aici venea Denis, în fiecare zi, după orele de școală, ca să-și jelească umilințele și agresiunile îndurate

Atinge-mi sufletul
Cum numai tu ştii s-o faci
Eşti al iubirii vraci,
Trecutul si prezentul
Atinge-mi sufletul
Cu vocea-ţi de privighetoare
Rostind alintul ce nu doare
În versuri divine, eşti poetul
Atinge-mi sufletul
Eşti înger si demon
Cântăm pe acelaşi ton
Un

nu vreau sa fiu aceasta scarbosenie,

acelasi suflet ratacit ...

si sa te vad cum ma tarasti cu jena

catre mormantul parasit.

cum ma arunci ca pe o cazna,

cum te debarasezi voit,

cum inapoi nu mai privesti de-o vreme,

de parca eu as fi pierit.

tu m-ai varat i

as vrea sa stiu, oh! cat as vrea sa stiu!

ce taina mare, mare, in mine, pot sa tiu.

caci sub povara ce-o resimt esti tu,

tu, acel gand marunt, ce a-ndraznit sa creasca,

in interiorul meu far' ca macar sa se opreasca,

faptura mica, cu grai ce aduci veste

si