Blog

Azi mâna îți miroase acut a poezie,
Pe fiecare deget îți saltă îndrăzneț un vers
Ca mieii cei zburdalnici ce saltă pe câmpie,
Cu verbul a iubi clădești imensul univers.

Și ce frumoși sunt ochii tăi albaștri...
Cu tot seninul calm pământul invadează,
N

Gene şi sprâncene false, păr fals, unghii false, sâni falşi, buze false... De ce n-aş fi apărut şi eu, când era aşa de mare discrepanţa dintre cerere şi ofertă?!
Practic, nu am făcut decât să răspund acestei cereri, lucru normal într-o economie de p

De cum zorii s-au ivit
Mândre fete au împletit
Un fir alb curat de nea
Şi-altul roşu catifea.
Răsucit-au fir de dor
Într-un şnur de mărţişor
Să vestească el pe seară
Că e timp de primăvară.

Îl aruncă hăt în zare
Înspre păsări călătoare
Să ne ia negre

„Nu numai că nu-i civilizat să caști fără a pune mâna la gură, dar este și periculos”, mă admonesta cu ceva timp în urmă bunica. Un strigoi stă mereu la pândă și-ai putea să îl înghiți!

Nu am crezut-o până când s-a întâmplat.

Am căscat. Ceva s-a învârt

după gratii întunericul

ca o fantomă uriașă

înghite lupi și iepuri/ lei și căprioare

deopotrivă

mirosul de apocalipsă

(ne) soarbe plămânii

plouă cu cenușă în viscere

prin(tre) cadavre

râuri de smoală

nu e nevoie de puști

moartea își ia tributul

dansând în vârfu

Picioarele iernii s-au îndoit de oboseală
martie îşi flutură evantaiul în faţa ei
sfidând-o cu vreo cinci raze de soare
nu de mult clopoţesc ghioceii în şoaptă
de sub căciuliţa gingaşă surâzând zăpezii
nedumerite de culoarea lor fiindcă
credea că numai ea

Am onoarea de a vă anunța lansarea celei mai noi cărți a mele, o antologie de povestiri SF, cu titlul generic Vieți importante.

Volumul este constituit din 14 povestiri, unele publicate și aici, pe WordPress, altele inedite.

Cartea are 300 de pagini în

ce dor îmi este... dor de cuvântul lăsat
omului cu chitara
ce atinge trupurile sunetelor
pe trambuline de vibrație astrală.

ce dor îmi este... dor de drumurile paralele
ale pașilor pruncului
care crește… crește… crește
jucând șotronul pe notele

  





 
  am strâns polenul cu albina minții
  intrând în floarea unică de viață -
  am străbătut culoarale ființei
  ce-s labirinte pline de povață...
 
  cu mers încet, am colindat solstiții
  ce le-am împreunat în fel și fel -
  sc

Mai deunăzi, o specializare : Psihologia securității naționale mi-a atras atenția. Un domeniu fabulos. M-am interesat cât am putut. Basic se referă la asistența psihologică a persoanelor care lucrează în informații. Psihologi care să-i demagnetizeze 

            (postarea precedentă)

            De la car la căruță

Moto: „Decât un car de frumuseţe, mai bine o căruţă de minte.” (proverbe româneşti)

            Puțini oameni din cei de acum au mers cu un car sau cu o căruță, dar cei trecuți de

„Pot rupe toate florile, dar nu pot opri primăvara.”- Pablo Neruda

În anotimpul reînnoirii, cuvântul ar vrea să facă un prim pas, însă se împiedică de sintagma „un nou început”. Ce poate înfăptui? Se poate șterge de praful silabelor și apoi să alerg

se mai resoarbe o zi din buboiul acesta urât

denumit  viață

colcăie de puroi și se scurge în noapte

sufletul stă înghesuit într-o scorbură părăsită

abia respirând

îi simt lacrimile pe inimă

la ce bun acest chin

mă întreb

să-ți trăești viața ca o viperă

cu sân

Primiți dragi doamne, domnișoare,

Câte o mică, dar frumoasă, floare.

Iar pe pieptul vostru mic și fin

Mărțișoarele vor străluci… divin!

Herman Victorov- Sub aripa neagra a razboiului- Refugiul la Bacău

Pe fondul atmosferei general antisemite, viața familiei lui Herman Victorov continuă la Bacău, unde băiatul este înscris la școală. Are prilejul să cunoască figuri ale mișcării sioniste

Mărțișor

De când eram elev,
auzisem din bătrâni,
că simbol al primăverii
e-o floare, un ac și două fire:
unul roșu, altul alb.

Mărțișor; Simbol milenar
al dragostei; mi-i drag să aleg,
să ți-l pun la mână
sau să-l agăț în piept.

Era în mintea mea naivă

  -, , nu trebuie să fiţi judecătorii mei şi , cu atât mai mult călăii mei. Totuşi, eu cred că mă confundaţi…
-Grijania mă-tii de pui de târfă…ce bă, ai uitat când la Piaţa Rahova te-ai băgat tu să scoţi din ştremeleagu’ meu o târfă pă care o plătise

Am pornit într-o călătorie
Din portul Tinereții
demult...
Cu toate pânzele sus.
Pe catargul corăbiei mele
Arboram insemnele
Primelor primăveri.
Îmi curgea prin vene atunci
Un vis îmbobocit de iubire
Timid ca o briză călduță.
Prinsese rădăcini sub

mereu ocolesc poiana cu narcise sălbatice

în luna lui Marte

și depăn cu ochii firul pașilor tăi

te-mbrățișez în gând cu îndârjirea iasomiei de iarnă

a magnoliei galbene

între două bătăi de inimă și un zâmbet nostalgic

în singurătatea clipei

la geamul tău ză