Mai lasă-mă o clipă să te mângâi

frunză căzută pe cărare

frumuseţea ta, o port cu mine

din timpul pomului în floare

simt emoţia nestăvilită

alin durerea cu o rugă fierbinte

ce urcă în zboruri neştiute

vei renaşte-n primăvară

în muguri de speranţe

şi flori de

Pe unde trece gândul nu s-a făcut cărare
și nici nu facem rândul, ci stăm în așteptare.
Pe unde trece lumea se strică echilibrul
căci de atinge culmea mai e prezent doar scribul.
Pe unde trece vântul n-a mai rămas răcoare
căci murmurându-i cântul mai rupe

Doamne...

Doamne, repede trecură patru decenii
De la Crăciunul pângărit al iernii !
Erau șacalii flămânzi de putere,
Când Țara gemea de mare durere.

Cu crime, manipulări, perversiuni
Ajunseră călăii, criminali, – stăpâni,
Care, prin fel și fel de șire

Aş vrea să-ţi povestesc de dorurile mele,

De zilele când plâng sau deseori zâmbesc,

De nopţile senine privind aceleaşi stele,

De toate câte sunt, aş vrea să-ţi povestesc.

Au fost şi vremuri bune, au fost şi vremuri grele,

Le-am depăşit pe toate, de stau

Partea mea de nemurire am amanetat-o ieri
și-ntr-o clipă de trăire am ascuns mai multe veri.
Partea mea de nemurire am vândut-o la talcioc
și-ntr-o clipă de trăire mi-am vârât mâna în foc.
Partea mea de nemurire am lăsat-o lumii gaj
și-ntr-o clipă de trăi

în locul tău va apărea sigur altă femeie însingurată

(nu-mi explic de ce toate femeile singure poartă colanți negri

și sutiene albastre!)

știe că te aștept și că s-ar putea să întârzii ca avionul de linie Blue- Air

din Regatul Unit

din cauza rafalelor de

 



 

 am apăsat pe un buton surpriză 
 cănd viața îmi era în criză 
 și s-a deschis o Poartă-Universală 
 poetică și extraordinară -
 o Poartă către poezia cu minuni 
 care era din alte lumi 
 metafore... culori... secvențe 
 și alte unice prezențe... 

Tu, care-ai fost o dată...

grădina mea de vis

 cu umbră răcoroasă

dincolo de geam,

 azi te privesc cu teamă

cum vântul serii

 aduce iar furtună

cu nori cenușii de ploaie

și-n oglinda apei, rece

 plutesc petele de trandafir

 o tristețe mă atinge

 sub pleoape lă

nu cred c-aș mai putea trăi altă viață

pe lângă aceasta

mi-ar fi foarte greu să trec puntea în viața ta

de exemplu

m-aș rătăci aproape sigur prin tine

aș încurca drumurile înzăpezite ale sufletului tău

m-aș pierde printre aisbergurile  inimii

nici măcar n-a

 
 Să nu uiți
 să-ți trimiti inima
 și sufletul
 în afară -
 da... în afară
 peste văi largi și munți
 atât cât poți de departe
 să nu uiți...
 
 Să nu uiți
 să-ți dăruiești cuvântul
 care ți-a plăcut mai mult
 celor care au cuvânt
 și

Prima învățătoare a plecat puțin în ceruri;

Predă lucrul manual, bunele maniere, îngerilor.

Ce degete neîndemânatice ai, îmi zicea,

Nici acul între ele nu vrea să stea, dar pânza…

A luat în pripă papiote colorate din viață,

Iglița*, sucitura* de lână și-a

LA MARGINI DE VIS
(Corneliu Neagu, 14.06.2019)

Mă-ntorc peste vreme cu gându-napoi
și zeci de-amintiri mă-asaltează deodată
cu mii de regrete vorbind despre noi
în triste romanțe, pe-o harpă stricată.
Romanțele-ajung dintr-un vechi labirint,
trecân

În fața mea muntele-și întinde brațele
cuprinzându-mă strâns în cremenea lui.
Peste el norii se ciocnesc, lăcrimând
vast ocean răzbunător de iubire.
Durerea încăpută în dimineața lumii
hohotește cuminte expulzând
în contracții, simfonie de tunete.
Limbă

nu știu ce mă enervează mai mult

fake news-urile pe care liberalii

și „salvatoriii” României

mi  le bagă pe gât

de  la tejgheaua cu ștevie a opoziției

sau correct news-urile marilor zilei

încărcate de culpabilitate și obsesii compulsive

de la prânzul cu buc

Triste nopţi şi zile ne mai bântuie...
Într-o lume echivocă
o cutie neagră ne manipulează...
Apăsăm comod telecomandă
(dar ce bani frumoşi trebuie să facă băieţii deştepţi
pe baterii, telecomenzi şi alte cosumabile!)
ca să ne luăm porţia de drog în fiecar

Atâtea veri peste noi au trecut,

Florile de cireși bine scuturate,

În multe vise adesea ne-am pierdut,

Doar parfumul lor în timp străbate.

Surâsul ascuns printre flori de cireși,

Când ploaia fredonează simfonii,

Copacii sunt goi, de vânt bine culeși,

Știu,

Ți-am căutat ochii într-o picătură de apă în care soarele se oglindise
Un strop de ploaie gelos, agitând-o, imaginea îți răpise
Ți-am ascultat misterioasa șoaptă în freamătul de vânt
Nu am găsit decât fiorul dintr-un nedeslușit descânt.

Ireal mi s-a

O poveste de timp

Ai ascultat vreodată

liniștea dintre două inimi

când stelele nopții răsar

și cuvintele călătoresc în vise...

nu știu dacă venirea

sau plecarea ta

îmi fac bine sau rău

prezentul se scurge printre noi

în spațiul unde

răsăritul se termină

înaint

 adun 
 într-un buchet de trandafiri
 viziunea vieții
 care mă-nconjoară -
 aceste clipe de iubire pură
 pentru întâia și a mia oară...
 
 adun
 aceste clipe, ce-n tăcere
 din inimă... în taină au ieșit -
 vorbind cu soarele și luna
 cu g