dăruiește-ți scăparea de suflet ”hoinar„
 să o pun poetic în al meu cuibar -
 dăruiește-ți strigătul de Univers acut
 mie... poetul cel necunoscut... 
  
 plimbă-ți trupul printre infinite Galaxii
 așa cum numai tu poți ca să știi -
 lumini de

Îl privesc pe domnul Gabi Cobori  cu admiraţie. Ştiu că de multe ori, uităm să le mulţumim celor de lângă noi, pentru ceea  ce fac pentru noi, iar asta nu e deloc înţelept. Ascultându-i poveştile acestui fost poliţist, am înţeles că niciodată nu e t

Când flori de liliac se vor deschide

Suavele miresme mă îmbată,

Încep în nopți de vis ca să răzbată

Prin geamurile casei și firide.

Natura-ntreagă poate fi schimbată

În așteptarea zilelor toride

Când ierburi găzduiesc efemeride

Și lasă vieții ciclul să-l

hai să încercăm un exercițiu de imaginație

și  să împărțim pâinea aceasta în continente

punem jumătate deoparte

pentru Asia

ca să fim siguri

altă jumătate pentru ce-a mai rămas

în ordine

Africa

America

Antarctica

Europa

îmi vei spune că n-am luat în calcul ocea

          (postarea precedentă)

          Țuică

          Moto: „Când mă-mbie-n hrubă vinul pişicher,/ Stare-aş la taclale cu Apollinaire!/ Ci de-ar fi pe lume fluvii de palincă,/ Le-aş lăsa în seamă lui Ivan Turbincă.” (Gheorghe Azap din Antologia

Vântul suflă-n muzicuță
Blând dând tonul la-nflorire.
Vin cocori să-ți dea de știre,
S-a-mprimăvărat, măicuță!

Din călcâi până la coate,
Îmbrăcându-te-n petale
Mov pe trupul dumitale,
Cresc zambilele moțate.

Ieri, din firul tău de geană,
A zvâcnit o panseluță

Pe malul apei…

Pe malul apei ce întinde oglinda-n rama cursă-n val

Pe care nuferi, cât cuprinde, se-aprind în luciul de opal

Pe malul apei ce-oglindește albastru cerului senin

Sub bolta care strălucește o fată suferea-n suspin

Pe malul apei tremurânde

Vine vara cu căldură

Care uneori e dură,

Să ajung la o răcoare

Îmi prind calul la trăsură,

Dacă murgul se codește

Am să-l schimb cu iapa sură.

Eu mizez că-i mai buiacă,

A mâncat ovăz din șură

Și  se trage dintr-o spiță,

Dobrogean de rasă pură.

Voi ajunge

n-ai de unde să știi adevărul  

despre ceva ce nu s-a întâmplat încă

e ca în dilema cerșetorului aflat între două pâini

una care nu exista

pur și simplu

iar alta care trebuia să vină

dacă uneori mă prefac că-mi înghit lacrima

nu-nseamnă că repet greșeala lu

 mă-ntreb, care ți-i rostul și strigarea 
 când tu m-atingi pe tâmplă cu-n sărut -
 mă-ntreb, care e clipa și visarea
 prin care noi ne-am cunoscut....
 
 ești cânt de timp, ce mă-nconjoară
 plimbându-și buzele pe chipul meu -
 ești briza gându

PETER USTINOV

Peter Ustinov a murit în 2004, când avea 82 de ani.  A scris, a jucat film și teatru, a regizat, vorbea curent șase limbi.   A câștigat două premii Oscar și o diplomă de masterat. Timp de 30 de ani, Ustinov a fost un ambasador al bunăvo

trosnesc în gura sobei amintirile nearse

aburind ferestrele înghețate ale sufletului

atât de încercate de vânt

cămara uitării e plină de vreascuri uscate

rămase de anul trecut

puțin îmi mai pasă de crivăț acum

îmi pot savura

în sfârșit

cafeaua în liniște

și ț

... și Zeus nu putea avea răbdare

spre a se duce la mioare

Îl digera tătuțul

Cronos

Tartarul exploda de nerăbdare

Cronos

Își vomita copiii

pe plaja însângerată de Uranus

Afrodita, cu pretenții calcă spume

și deodată!

imperiul de Muze copulează Pangaea!

Oceanul

Cât de frumosă-i ploaia

în serile cu stele

cad stropi din spațiu

și-n suflet, mângâiere

a câmpului mireasmă

visez să o respir

sub razele de lună,

cu suflet de copil

a nopții aripi prind atunci să crească

când ochii mei privesc

la casa părintească

 simțeam

Erai mai frumoasă decât o părere
Tu Esența negațiilor
A tot ce am iubit și am respins
Și chiar mai dulce de atât.
Erai un anotimp în patru nuanțe,
Cea căreia îi strigam
Toamnă, venerată Doamnă!
O primăvară lăsată în secret
Sub talpa unui pas de iarnă

nu înțeleg de ce trec mereu cu privirea peste unele lucruri

ca și când n-ar fi

nu cred că îmi aparține această alegere

toate lucrurile trebuie să existe în orice bagaj de călătorie

nu poți zâmbi dimineților dezbrăcate de rouă

fără să-ți trezești sufletul

Sursă: Literatura popoarelor: SĂ VORBIM ROMÂNEȘTE – de Bogdan Petriceicu Hasdeu

-Bea apă, tăntălăule, urlu la el! Apoi, îi şoptesc: spune încet ce se întâmplă. Tuşeşte tare şi vorbeşte şoptit, ca să nu observe ceilalţi. Ai o şansă să te ajut, n-o irosi. Urlu iar: ,,Bea măi băiatule apă, n-auzi?”

Cu buzele învineţite de frică, tu

Prin noapte trec tremurătoare stele

Ce luminează diafan zenitul

Să-mi pară mai aproape infinitul,

Ca eu să pot urca ușor la ele.

De-aș ști că va veni cândva sfârșitul

Din lume să dispară toate cele,

Aș pune păsări albe-n rămurele

Ca să vestească grabnic r