Blog

E atât de multă singurătate în noi
Doar poezia este locul în care te regăsesc
Când cauți cărarea către casă,
Iar soarele luminează chipul
Mă întorc mirată în timp
Pe pajistea plină cu maci, în zori
În foșnetul de iarbă
Și cântec de privighetori
Scriu o slovă

Ce pot să dau la schimb să gust a ta iubire
Mi-amanetez chiar viața de-ar fi o izbăvire
Sunt o femeie simplă, cu-o carte nejucată
Ce stau la masa vieții și-aștept soarta să-mpartă.

De-aș scrie despre cer i-accept nemărginirea
Și despre mare scriu, o m

am emigrat şi-azi noapte

pe tărâmuri fără constrângeri

voind să-mi vindec realitatea de-aici

tot uitându-mă în urmă

unde alergau sfidătorii

invidioşii

aroganţii

m-a rănit tristeţea

şi neputinţa de a face în jur

grădini cu nemuritoare

am emigrat de-atâtea ori

Pe uliți prăfuite
de-a timpului tăcere
te caut azi ...
știu, tu n-ai nicio vinặ
e noaptea senină și orelor trec
sunt clipe din zboruri deschise
ecouri de foc
ỉn inimă tresaltă,
iar dorul de tine
se face simțit
în ochii mei verzi,
toamna se arată
iar glasul vremi

        Jocuri de cuvinte - valah si vlah

Apărut în culegerea „Istorii, comentarii, miscelanea”, vol. 12, Editura Armonii Culturale, 2020, sub redacția lui Ion N. Oprea și în : Revista Luceafărul (Bt), Anul – X Publicat: 08 Iun. 2018 (https://luceafa

M-am născut lacrimă fără umbră,
Bob de rouă evadat de sub pleoapă de înger
Flacără strălucind fără să pârjolească
Mugur înfășat în mătase nețesută.

Mi-a lipit timpul aripi colorate pe umeri
Să pot zbura fluture în brațele tale,
Mi-am plâns toate lacr

Am alungat lacrima rece-a tăcerii     

Din filmul vântului încrustat în ploaie,  

Plantez o rază-ntr-a prezentului foaie 

Un zâmbet impulsiv redau omenirii. 

În timp, poate misiunea-mi e cam greoaie 

Și-i presărată cu ură și mizerii. 

Am alungat lacrima r

             (geografie lingvistică)

          (postarea precedentă)

          Cartea

          Moto: „Unele cărţi sunt gustate, altele înghiţite, dar prea puţine sunt mestecate şi digerate.” (Francis Bacon)

          Astăzi nu mi se permite introduce

ANEI

Las fereastra larg deschisă, ploaia dă să intre-n casă,
Mă izbește cu putere, dară mie nici că-mi pasă.
Muzica, discret am dat-o și rămân în contemplare...
Adierea dimineții mă îndeamnă la visare

Stau stingher pe-al meu fotoliu, obosit de prea mul

Cățelușa Lola

Cățelușa noastră Lola,
care nu bea coca cola,
e frumoasă și cuminte
sufletul ei nu te minte!

Cu blănița de mătasă
Lola e foarte haioasă,
țopăie și sare-ntruna
latră când răsare luna!

Pe toți ne prinde în horă
pe cei micuți îi adoră,
e ghe

Mi-ai spus că luna tainic ne trădează
Când vântul indiscret suflă-n perdea
Eu cred că Ea e doar invidioasă
Pe o iubire ca a mea și-a ta.

Luceafărul nu-ți bea din cupă vinul
Chiar de-ar râvni la sângeriul lui
Așa că te aștept să-mi stâmperi chinul
Ți-

Așteptam o cursă București-Iași care urma să-mi aducă un colet. Cum am spaime de timp, am luat-o mai din vreme. La colț e o patiserie Fornetti de unde mi-am luat niște bușeuri cu brânză, iar de vis-a vis, o cutie cu bere.

Ședeam răscrăcănat și bobina

PĂSĂRI CALĂTOARE
(Neagu Corneliu, 23.08.2019)

Spre țări străine păsări călătoare
la început de toamnă trec în zbor,
le însoțesc până departe-n zare
cu ochii-ntinși pe-o aripă de dor.

De cum dispar, în cuget se arată
păreri de rău venite din trecut
pe-

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
    
  
 
  
 Amintește-ți să-l imbrățișezi
 Pe cel ce este zilnic langă tine -
 Atăt la rău, atât la bine
 Și clipe minunate să-i creezi.
 
 Amintește-ți fără de suspine                                 
 Ca viața ta s-o

Scrie soarta pe toate frunțile
de dinainte de-a se naște omul
despre ce va trăi sau ce i se
va-ntâmpla că cică oricât ar fugi
el de ea dacă-i scris așa va fi!

Și sunt scrise multe și mă-ntreb
unde-or avea loc atâtea scrieri
că unele frunți sunt mici și teși

 Povestiri macabre în literatura lui Gabriel Garcia Márquez  

GARCÍA MÁRQUEZ IN HIS HOME IN MEXICO IN 2003. PHOTO: INDIRA RESTREPO.

Mi-am vârât într-o zi gândul 
într-o colivie aurită, 
crezând că nu o să mai zburde
pe meleaguri de dor,
dar acesta a zbughit-o printre zăbrele.
Nu-l ține încătușat nici ziua,
nici noaptea,
nici ploaia,
ci zboară pe aripi de vânt
spre nemărginire.
Mi

M-am născut unde ai vrut tu Doamne,
mi-ai dat spiritul, darul tău cel mai de preț,
cu el îmi croiesc destinul și-mi aleg destinația,
depășind toate barierele timpului și spațiului.
Umilită de viață, iubirea își caută drumul,
neștiind unde-i este gar

TREC ORELE
(Corneliu Neagu, 19.08.2019)

Trec orele grăbite prin acele de ceas,
minutele agile prind orele din urmă,
secunda între ace, rămasă fără glas,
adună speriată o clipă ce se curmă.
Se simte neuitarea, ajunsă din trecut
cu vântul care-aduce,