Blog

PE CRENEL
(Corneliu Neagu, 16.07.2019)

Nori negri se adună peste cer,
se lasă grei pe ziduri la cetate,
din salba gândurilor mele pier
speranțele din amintiri trădate.
Dar caut încă visul dispărut
prin neiertări întinse ca o pată
pe dorurile-ntoarse

Ea este sublimă doar în teorie, în viață-aplicată e-un amplu coșmar,

Din toți politrucii s-aleg doar o mie, ce n-au în glagorii o spiță măcar.

Votează toți proștii, și oligofrenii, ce-și vând conștiința pe-un litru de vin –

Le cântă prohodul și multe ut

Iubito,-n seara asta minunată când mușețelul a-nflorit în crâng,

Iar liniștea de foșnet tulburată, al frunzelor de plop, aș vrea să strâng

În brațe mijlocelu-ți de naiadă și buzele aș vrea să îți sărut –

Însă te rog ca nimeni să nu vadă nimic ce între n

Priveam sărutul lunii pe luciul clar de apă
De țărm se izbeau valuri, vântul vorbea în șoaptă
Priveau până și norii dar nu înțelegeau
Care-i misterul apei, târcoale îi dădeau.

O barcă-n depărtare gemea înăbușit
Părea a fi femeie ce plânsul și-a oprit

Motto: "Pentru a-ți face dușmani nu este neapărat nevoie să declari război. Este de ajuns doar să spui adevărul"

Un studiu de caz desfășurat pe parcursul ultimelor trei decenii de către cercetătorii romulani de la Institutul Galactic de Cercetare a Pr

Ești visul nopților de vară, miracolul înfăptuit –

Ce ar putea ca să mai ceară un om care-i așa iubit?

Ești minunată, ești sublimă, ești o comoară-n viața mea,

Un sentiment ce mă animă și-n inimă mereu va sta.

Cu tine-alături pot răzbate și pot friza ch

Noaptea, speriate de un cuvânt

pe care nu-l pot rosti,

gândurile se prind în horă

ciuleandră nebună,

Degeaba le închid poarta,

se strecoară

prin fiecare sincopă

și țipă împotriva mea

rătăcindu-mi somnul.

Să le astâmpăr

am să le așez pe fiecare la locul lor

ca

Cap. 15

Rezumat cap. 14

George Apostol pregătește terenul și materialele pentru turnarea zidurilor. Îi sugerează Agnisiei Mărgărit să comande tehnică digitală pentru dotarea stației și are un vis incredibil.

A doua zi sesizase de la prima oră că uitas

Impostura-i pretutindeni, deghizată în valoare,

Cu țarțamuri și cu ”pinteni” și cu voci sforăitore –

Unul cu-altu-n parvenire, impostorii se unesc,

Și sunt pentru omenire, lucrul cel mai grav, grotesc,

Fiindcă tot ce-i veritabil, valoros și deci util,

Pe

În căutarea versului de aur
am secat tone de cerneală
şi duzine de pixuri

Am iubit cele mai frumoase
femei din lume

M-am îndrăgostit
de cele mai gingaşe
fecioare

În căutarea versului de aur
am făcut
salt mortal
după
salt mortal

Între
arta poetică
şi
arca poetică

În c

UMBRA UNUI VIS
(Corneliu Neagu, 19.07.2019)

Te-am revăzut în mica gară
sosind discret dintr-un trecut
lăsat de mine întâia oară
captiv în primul tren pierdut.

Era un tren venit spre seară
dintr-un ținut necunoscut,
nici nu oprea, de fapt, în gară,
dar

E vară, marea ne așteaptă, cu pas vioi să ne plimbăm

Pe plaja caldă și o treaptă spre fericire să urcăm –

E briza-atât de răcoroasă, șiragul de stabilopozi

Ne-atrage fiindcă e frumoasă priveliștea a mii de plozi

Ce intră-n saramura caldă, cu valuri mici

          (postarea precedentă)

          Măgar

          Moto: „Alt samar, acelaşi măgar.” (proverb afgan)

          Din motive independente de voința noastră, urmăriți postarea cu un click pe cuvântul „AICI”. Mulțumesc!

          (continuare)

Pe chipul tău

e neliniștea adormită

drumul dintre noi

este umbrit de tăcere

numai răsăritul

ne trimite câte o rază

în jur un cerc închis de destin

dorințe spulberate...

în nopțile noastre

trandafirii înfloresc din nou

sub cerul de stele

timpul este împletit

din

Sunt ferecată într-o destinație și o adresă secretă,
Îmbrăcată într-o rochie strâmtă care-mi sufocă sânii...
Îi aud zbătându-se și învrăjbindu-se pentru o gură de aer...
Uneori, simt sufletul cum ar vrea să evadeze pentru a te căuta,
Dar stă inima de

din înaltul cerului lumea pare un mușuroi de furnici

o desfășurare haotică de linii strălucitoare

de corpuri

de ființe minuscule cu capete mari și picioare nefiresc de subțiri

aflați într-o mișcare brauniană

efectul de paralaxă restrânge spaţiul la un pun

În trupul meu bolnav de lipsa ta

Se-aprinde-o lampă tristă de veghere,

Îşi scutură candoarea o lalea,

Sub ploaia ce desparte emisfere.

Iubirea frântă, scoasă la mezat,

Învăluită-n ceaţă purpurie,

N-a fost un curcubeu, ci surogat,

Un tremur suferind de-anor

Curg stelele în vadra lumii
Din care prind a bea nebunii
Și Luna-i gata să adoarmă
Cu cotul sprijinit de-o cană.

Îți strigă numele pământul
Te caut din ochi și eu și vântul
Din vadra lumii-ncerc să gust
Mi-e sete, dar nu pot să-nghit.

Ooo, prințul meu,

  În munții Codrului din Apuseni  
  În astă seară viscolu-i în toi -
  E iarnă mai ceva ca-n alte ierni  
  Cum poți să vezi doar pe la noi. 
 
  M-ascund în șura-cestei case 
  Ce mi-a ieșit întâmplător în cale -
  Mă-ntind în

Nu face negustorie
Şi n-are-n spate giubea,
Însă şi pe datorie
...Dumnealui întruna bea!