Blog

Cred că este necesar să facem o precizare, pentru toți membrii Cronopedia- revistele nu au sponsor, se autofinanțează din ceea ce cumpără autorii publicați și care doresc să aibă formatul tipărit al revistei. Deci este normal să fie prioritari la pub

N-a fost nimic din rugăciunea
Ascunsă-n tainicu-mi avânt -
Doar gând, ce a născut rațiunea
Ca nouă rezonanță de cuvânt...

Nu cer nimic ca recompensă
Doar simțăminte unice, reale -
Ce mângâie azi, o viață tensă
La porți de vis sentime

            (postarea precedentă)

Apărută în „Istorii, comentarii, miscelanea”, sub redacția lui Ion N. Oprea, la editura Arnonii Culturale, premiată cu premiul special al LSR, 2020

           Bere

            Moto: „Trăiască berea!” (click; Spitalul

Să adormim pe acorduri de chitară,

când vin stoluri de stele peste noapte,

picurii ploii de vară încep să sară,

să adormim pe acorduri de chitară,

printre gene somnul lin coboară,

ascundem printre stele multe șoapte,

să adormim pe acorduri de chitară,

când

Sub crengile goale ale bătrânului tei,

din gând un zâmbet se desprinde,

Mă privești lung și-mi spui ce vrei,

se zbuciumă vântul, geamul se închide.

Prin pașii clipelor tremură o adiere,

toamna lipește de noi petice zdrențuite,

Sub crengile goale este multă

Ține-mă de mână unică poetă
și arată-mi propiu-ți anotimp
cu metafore de poezie certă
ce îmi dau prilej ca să te simt.
Scrie-o poezie pentru nemurire
ilustrându-ți propiul simțământ
cu pasinea-ți ce desigur știe
cum să cucerească al meu gând.

Ține-mă d

ceva mă ține ferecat între zidurile temii

atunci când îmi desfac  gândurile

precum niște aripi uriașe de vultur

toate declarațiile mele de dragoste se întorc de fiecare dată

la capătul pistei

ca un avion cu reacție care nu se poate desprinde de sol

nu mă a

nu cred că există diferențe ireductibile

între oameni  și lucruri

florile

ne spunea Nietzsche

au suflete ca și oamenii

în fapt

diferențele

apar din jocul de gleznă al minții

de care nu ne putem lipsi nici unii

nici alții

indiferent cum îi spunem

facem temple ma

                         ****

lăsați-mă să mor cu demnitate

acum când încă mai iubesc

această țară

libertate

e dorul la care eu nutresc

se alege orezul de grâu

visul de realitate

și pasărea se desprinde din spin

bumbacul se lasă purtat

și toți mâncăm din acel

Trubadurul spațiului rural

Cu antologia - bilanț Trubadur la porțile neamului, Ion I. Părăianu revine în atenția publicului iubitor de poezie, încercând să ofere o imagine de ansamblu a unui parcus literar care-și lărgește mereu drumurile prin aderare

nu-mi mai amintesc ce-am fost în viețile mele dinainte

n-am nici cea mai vagă idee

doar că uneori îmi vine să zbor ca o lebădă

să urlu la lună

să mușc trecătorii grăbiți de gleznă

să dorm în peșteri

îndemnuri care-mi vin din străfunduri

insidios

sustrăgându-

Bine-i când în orice casă

Pâinea-i  rumenă  pe masă,

Când e râs și voie bună,

Se strâng pruncii împreună.

Când e dragoste și pace,

Om la om doar bine face,

Și în suflet e credință,

Liniște, bunăvoință...

Parfum de flori, sub cer senin,

Iar, la părinți, cop

 Mă plimb pe bulevardul tăcerii
 zgomotele s-au chircit
 în viziunea speranțelor mele
 plecate spre infinit.
 M-am schimonosit cu joaca
 de copil nevinovat
 nimeni nu a putut să afle
 la ce am sperat...
 
 Paralizie infantilă
 lume agăța

Rezistența prin poezie la maculatura cotidiană

a violenței de toate calibrele Înaintez vers cu vers

Hemingway se înreabă retoric și-acum

„pentru cine bat clopotele!”

ne întrebăm și noi

din când în când

fiecare în dreptul nostru

n-am înțeles însă niciodată de ce scatii

își iau speriați zborul din  turla bisericii

.

și de ce aerul plesnește ca o bucată de st

E timpul azi să mergem la votare

Să ne alegem singuri viitorul

Ca să domnească-n casa noastră sporul,

Iar țara să ne crească-ntre hotare.

La poarta cerului-i deschis zăvorul,

Putem urca smeriți către altare

Să ne rugăm, să fim în așteptare

Ca binele să cu

Porunca a 9a: Să nu mătruriseşti strâmb împotriva aproapelui tău!

-Iată-ne ajunşi la un prag al găndirii noastre. De ce spun asta, dragii mei? Pentru că acest complicat enunţ, trebuie, mai întâi să-l înţelegem. Un   profesor  de-al meu, îmi spunea c

MUGURI DE TĂCERE

Nopțile mă întâmpină,
demult, cu brațele-nghețate
și prin bezna cenușie,
scâncesc clipele orfane, 
se târăsc alene, orbecăiesc 
înfășurate-n fâșii de suflet,
către încheietura mâinii
cuprinsă de grafospasm.
Dinspre foișorul unui ano

Anunț
06.04.2019
de Gabriela Mimi Boroianu

Aprilie-și deschide mugurii la bluză,
Și-avântă-n briză pieptul dezgolit
Spunându-i orișicui vrea să auză
Că liliacu-n sân i-a înflorit!