Blog

Împart bucuria cu voi, dragii mei prieteni!
Mulțumiri nesfârșite celor care au făcut posibil totul; Sindicatului Cultural al Albaniei din România și Consiliului Directoral!
Mult succes în activitatea literară!

          (postarea precedentă)

          Iisus Hristos

          Moto 1: „Toate sunt cu fundu-n sus,/ În voi brusc, așa renaște,/ Dragostea pentru Iisus,/ Doar pe la Crăciun, la Paște...” (Nițu Constantin)

          Moto 2:„Religia este expresia unu

nu-mi imaginez ce-ai face dacă într-o zi te-ai regăsi în altă inimă

într-o formă de agregare bizară

necunoscută

la fel de greu mi-ar fi să privesc doi oameni mergând pe stradă

adunați  într-un gând

ca doi frați siamezi uniți în zona capului

într-o singură

 Nichita... iubesc strigătul tău !
 
  
  

 







 
 mă strigă din caleașca vremii
 cu cai ce galopează, semănând -
 metafore, născând poeme
 ce sunt pământ, pentru pământ...
 
 mă fluieră cu buzele-i rotite
 în cerc da perfecțiune literară -

tristă

însingurată

își aprinde o țigară

mâncarea pentru pisici

emană un miros acru

Machiavelli se-nvârte în jurul cozii

așa spune el că-i este foame

nu-i mai plac granulele poloneze

la sac de 35 kg

lua-l-ar dracu

nici mie nu-mi plac creveții

dar nu fac nazuri

.

t

                            ****

mă grăbesc să trăiesc

această lună

acest an

creioane colorate și zile și clipe

le dosesc în acest carnaval

fără actori

fără doctori în spital

fără tine mă uit în calendar

și presez între coperțile cărții sămânța

să fie neuitar

LUNĂ PLINĂ ÎN PRIER

Luna s-a-mplinit, din nou, în Prier,
Universul ne-a oferit un alt cadou,
Semnul Balanței și l-a prins colier,
Iar bolta a devenit ring de tangou.

Luna și-a despletit trena din raze
Și condurii i-a luat dintr-o poveste,
Stelele s

nu cred că vreunul din noi are scopuri prestabilite din naștere

iar lipsa de sens a rătăcirilor noastre

atât de dramatică

nu mai are nevoie de explicații

.

singurele lucruri comune care ne țin împreună

într-o stare paradoxală de dezordine browniană

și reord

Îmi înfloresc din nou în piept,

Frumoase flori de primăvară.

Eu ies din vis și mă deștept,

Când visul ...  îl privesc afară.

De flori parfum, de păsări cânt,

Încetul codru înverzește,

Se-ntoarce viața pe Pământ,

Natura toată se trezește.

Îmi râde soarele

Închid ochii obosiți de zbuciumul dintre
Zăbrelele banalităților existenței
Îmi eliberez esența divină
Din colivia temporală
Și o pornim pe urmele cutezătorilor
Din palatul timpului.
Mă fascineză misterul
Sămânța celestă din Om!
Îmi deslușește ned

la "Poarta Sărutului" s-au adunat poeții
la "Poarta Sărutului" s-au adunat prozatorii -
multă... multă... mișcare în jur...

"Coloana Infinită" plutește pe aer
nimeni nu înțelege cum...

Nichita Stanescu spune:
să stăm de vorbă la Masa Tăcerii
fără să

 




poză de pe internet.

 în fine ! 
 s-au descălțat de bocanci 
 s-a sfăramat tropăitul -
 șenilele împachetate  
 au fost băgate în buzunare... 
 
 pufăind din țigări  
 imaginea zilei 
 mici rotunduri ale timpului -
 neființa îi ordinul celor mari  
 c

Când plângi, când cazi și când suspini,
când ai în palme numai spini,
când bolta s-a întunecat
privești spre ceruri ne-ncetat.
.
Tu vezi că razele apar,
că-i primăvară-n calendar...
Lumini presară spre pământ,
în trup, în suflet și în gând,
un soare

Trec printre ramuri ecouri de lumină,

un strop de rouă mângâie o floare,

când ninge cu petale peste grădină,

trec printre ramuri ecouri de lumină,

mă mângâie privirea ta senină,

când liniștit vii pe aceeași cărare,

trec printre ramuri ecouri de lumină,

un s

Duşmanii au mai mare nevoie de iubirea noastră decât prietenii noştri.

Când apare Dan Puric la TV, dispar toţi ceilalţi purici de pe ecran, dar dispar şi păduchii şi ploşniţele de prin studiouri. Vă daţi seama ce paradox? Un puric cu efect de insecti

 
  
  
  
 
  
  
 spre trupul tău-mi cobor  privirea
 cu dulci tentații de amor -
 îți caut cu emoție firea
 ca un poet...  ce  te ador...
 
 Crăiasă-a visurilor mele
 te simt mișcând cu mult talent -
 născând metafore supreme
 pe ritm spe

acum înțeleg cât de important este un punct de sprijin

în spațiu

Arhimede credea că poate da peste cap lumea

de pe Nibiru

în visul meu speram

ca și el

 să pot îmblânzi

timpul

.

Of, Doamne

cât de rebel îmi apare în minte gândul acesta

și cât de neajutorat trupul

În fiecare zi te scriu în mine
cu litere-ntregite-n emisfere,
mă leg la ochi cu lacrima din tine
şi te iubesc prin lanuri de tăcere.

Pe file cu antetul prins în ploi
scriu odiseea noastră ne-ntâmplată
și fluturi ne-mpresoară, mii, în roi,
pe verdele de cl