Blog

În căutarea versului de aur
am secat tone de cerneală
şi duzine de pixuri

Am iubit cele mai frumoase
femei din lume

M-am îndrăgostit
de cele mai gingaşe
fecioare

În căutarea versului de aur
am făcut
salt mortal
după
salt mortal

Între
arta poetică
şi
arca poetică

În c

UMBRA UNUI VIS
(Corneliu Neagu, 19.07.2019)

Te-am revăzut în mica gară
sosind discret dintr-un trecut
lăsat de mine întâia oară
captiv în primul tren pierdut.

Era un tren venit spre seară
dintr-un ținut necunoscut,
nici nu oprea, de fapt, în gară,
dar

E vară, marea ne așteaptă, cu pas vioi să ne plimbăm

Pe plaja caldă și o treaptă spre fericire să urcăm –

E briza-atât de răcoroasă, șiragul de stabilopozi

Ne-atrage fiindcă e frumoasă priveliștea a mii de plozi

Ce intră-n saramura caldă, cu valuri mici

          (postarea precedentă)

          Măgar

          Moto: „Alt samar, acelaşi măgar.” (proverb afgan)

          Din motive independente de voința noastră, urmăriți postarea cu un click pe cuvântul „AICI”. Mulțumesc!

          (continuare)

Pe chipul tău

e neliniștea adormită

drumul dintre noi

este umbrit de tăcere

numai răsăritul

ne trimite câte o rază

în jur un cerc închis de destin

dorințe spulberate...

în nopțile noastre

trandafirii înfloresc din nou

sub cerul de stele

timpul este împletit

din

Sunt ferecată într-o destinație și o adresă secretă,
Îmbrăcată într-o rochie strâmtă care-mi sufocă sânii...
Îi aud zbătându-se și învrăjbindu-se pentru o gură de aer...
Uneori, simt sufletul cum ar vrea să evadeze pentru a te căuta,
Dar stă inima de

din înaltul cerului lumea pare un mușuroi de furnici

o desfășurare haotică de linii strălucitoare

de corpuri

de ființe minuscule cu capete mari și picioare nefiresc de subțiri

aflați într-o mișcare brauniană

efectul de paralaxă restrânge spaţiul la un pun

În trupul meu bolnav de lipsa ta

Se-aprinde-o lampă tristă de veghere,

Îşi scutură candoarea o lalea,

Sub ploaia ce desparte emisfere.

Iubirea frântă, scoasă la mezat,

Învăluită-n ceaţă purpurie,

N-a fost un curcubeu, ci surogat,

Un tremur suferind de-anor

Curg stelele în vadra lumii
Din care prind a bea nebunii
Și Luna-i gata să adoarmă
Cu cotul sprijinit de-o cană.

Îți strigă numele pământul
Te caut din ochi și eu și vântul
Din vadra lumii-ncerc să gust
Mi-e sete, dar nu pot să-nghit.

Ooo, prințul meu,

  În munții Codrului din Apuseni  
  În astă seară viscolu-i în toi -
  E iarnă mai ceva ca-n alte ierni  
  Cum poți să vezi doar pe la noi. 
 
  M-ascund în șura-cestei case 
  Ce mi-a ieșit întâmplător în cale -
  Mă-ntind în

Nu face negustorie
Şi n-are-n spate giubea,
Însă şi pe datorie
...Dumnealui întruna bea!

          (postarea precedentă)

          Ciorbă

          Moto: „Ciorbă: băutură mâncată.” (Janet Nică)

          Ciorba (din turcă çorba) reprezintă în bucătăria românească, la dejun (rareori la cină), un fel de mâncare principal, tradițional. Cior

După moartea unui om, cei care rămân în viață au tendința de a se lansa într-un joc naiv de declarații ce vizează premoniții, semne și mesaje din lumi pe care nu le-au cunoscut niciodată. Teama de moarte a oamenilor când își văd apropiații puși în gr

Iau virajul spre Sifonăria lui Vasile.

Vasile absent. Îi nevastă-sa.

Îmi piere tot cheful. Nici nu pot să întreb ce-i cu Vasile...  La un metru șai’ș’cinși și o sută tri’ dă kile, bașca cam vânăt de la pateu în derivă, devine evident.

− Neața!

− Vasile b

Cunosc o minune care locuiește vizavi de mine
Am încercat să mi-o fac amică, dar a făcut atac de panică
Vorbele mele o fac să tremure, să-i fie frică
Mi-a spus că nu vrea să cunoască oameni
Pentru că sunt profitori, egoiști, răzbunători și răufăcător

Oricine nu mai vrea să fie câteodată
acolo unde este de obicei nu neaparat să
moară nuuu! că de murit se moare din senin
în zilele noastre de-un infarct sau de-o
comoție cerebrală sărite ca
iepurele neașteptat și neștiut dintr-un
munte de om ce radia d

 ai fost mișcarea clipei mele                    
 atât cât am clipit din ochi -
 fără pretenții între ghilimele
 și fără a-ncerca să te deochi.
 
 am vrut să te iubesc fără să știi
 de existența mea cea efemeră -
 eram poet în nopțil

Toată întinderea mirosea a copt, a maturitate. Iarba uscată se spărgea sub greutatea picioarelor lor.
Fiecare pas avea zgomotul unui fâșiit. Era vară. O vară ploioasă care întârziase totul.
Se roșise cerul serii de parcă era brăzdat cu limbi de foc.

O ZI OBIȘNUITĂ DIN ANUL 3000!

          Dacă acum sute de ani omul se trezea de dimineața și pleca la treaba lui acum lucrurile s-au simplificat și noțiunea trezitului nu mai există. Lumea nu mai pierde timp stând într-un pat și dormind ore întregi d

Despre scriitorul şi filozoful Ionel Necula am aflat întâmplător, cu puţin timp în urmă, semn că destinul lucrează mereu în favoarea noastră, aducându-ne în cale oamenii potriviţi pentru evoluţia spirituală, pentru a ne desăvârşi existenţa sau pur şi