A fost doar menire
 când pietrele
 numai ele știau 
 cum să deschidă
 ușile porilor -
 doar o secundă
 de carne prefăcută.

 S-au înfierbântat
 cu nostalgie rece -
 curgând imprevizibil
 ideile obscure
 ale relativității.
 
 A fost doar

Se plimbă în soare floarea de cireș

Șoptind spre luciul apei o baladă

Când primăvara a adormit pe preș.

O pitulice, ca o iscoadă,

Interogează dur petalele

Cu triluri ce lunecă-n cascadă.

Doar apa, umezindu-și buzele,

Privește spre explozia de roz

Și-o-asim

Rămâi cu mine

în ziua care ninge

să privim fulgii,

ce lin coboară

timpul este scurt și repede va trece

iar clipele se duc

nevăzute în zbor

să-mi amintesc

de anii tinereții

să aud cântecul inimii ce strigă

te privesc fără

să-mi fie frică

tu să rămâi cu mine,

sau

am crezut mereu în predicțiile lui Nostradamus

neîmplinite

la naiba

trebuie să crezi în ceva

nu poți sta toată viața indiferent

pe marginea șanțului

să numeri stelele

sau găurile negre din Univers

ca și când ai trăi veșnic

legile fizicii ne spun altceva

într-o

Îmi clocotește valul

   Când raza-l cucereşte,

Dispare încet malul

    Atomul ameţeşte.

Mă învinge secunda

     Timpul brusc s-a ofilit,

Plutind buimac pe unda

     Caimacului risipit.

Efemeride (60)
de Gabriela Mimi Boroianu
25.02.2017

Te rupeai ca o umbră
din noapte
și toate zidurile ți se supuneau
deschizându-se în calea ta
iar vântul își împletea șoaptele
cu tine
tremurând frunzele plopului
ce suspinau înfiorate

Și-ți simțeam atinge

De ce ți-aș fi eu ție dragă,
Eu cea cu buza ca de fragă,
Norocul prins din păpădie,
Așa cum numai tu-mi spui mie?

Cu umerii mărunți cât nuca
Ți-alerg prin gânduri ca năluca.
Cu trup subțire de zvârlugă
Poveste-ți sunt cât noaptea-i lungă.

Iar când dă

Unde ești, odorul meu?

Rog să vii la mine.

Unde ești, iubitul meu?

Nu pot fără tine.

Stau la geam și te aștept,

Zile  lungi cu dor.

Strâng cu dragoste la piept,

poza ta, uşor...

Cât pe ce să ațipesc,

De parfum de floare.

Auzit-am «te iubesc»...

Inima mă doar

în spatele oricărei trăiri ratate exist-o speranță

cel puțin una

nu mai e niciun secret pentru nimeni în acest joc

de-a v-ați asunselea

pierzi tramvaiul în drum spre servici

nu moare nimeni

vine altul

te-mpedici în mărăcinii stufoși ai gândului

te ridici în

 Cartierul meu se afla în zona Dosul Morii, între cârciuma lui Bobocică, Alimentara lui Ouate, grădinile de zarzavat ale bulgarilor ciopleni și biserica lor catolică. Un capăt al străzii ducea spre groapa de nisip, vecină acum cu Centrala Termoelectr

 în noaptea asta, păru-ți este colorat 
 cu rime l-am împodobit, intenționat -
 metafore, ce-mi ies din sufletu-mi tăcut 
 când eu pe tine te doresc, desigur mult. 
 
 în noaptea asta-mi este tare dor de tine 
 nici eu nu știu, nu știu prea

Sfânta Biblie-ntr-o doară, începui s-o studiez,

La un Institut de-ăl Biblic ce păstrează viu un crez –

Biblia e Legea Sfântă pentru orișice creștin,

Chiar dacă fiind stufoasă pentru mulți este un chin!...

Legile scrise pe piatră zece-n număr cum le știți

Vino să trecem împreună

prin arcul de timp

adunând anii de-argint

în anotimpuri cu limpede cer

vino cu mine în iarna cea albă

unde vântul cerne

stele de zăpadă

și-n cosițe voi prinde petale ninse

din răsăritul de soare

în privirea ta caldă

vo

Tăcut e amurgul și a lui șoaptă,

Să rătăcesc în noapte mi-e dor,

Pe foaia albă de gânduri pictată,

De veghe stă mereu visul călător.

Îmi dăruiești iubite elixirul iubirii tale,

Mă copleșește melancolia unui apus,

În părul negru prinzi multe petale,

Și ochi

Te iert chiar dacă timpul nu ne iartă
Gândul dușman ascuns adânc în noi
Ce inima despică cum ramul din altoi
Cu vorba grea scrâșnită într-o șoaptă.

Prin amintiri găsit-am numai zloată .
Le-aș vrea spălate cu torențiale ploi
Când iert, dar timpul nu cu

În apele limpezi ale lacului Barcis, frunțile semețe ale Alpilor se unduiau grațios, împodobiți cu diademe orbitoare de către generosul Zeu al Luminii, care se zbenguia fericit cu Undinele năzdrăvane, născute din adâncurile tainice ale lumii subacvat

Nici primăvara nu-i mai… sănătoasă

Și-așteaptă rândul la un cardiolog,

Nu vrea să audă, că e țâfnoasă,

Cum plâng muguri anemici într-un prolog.

Vântul dur, din dimineața bățoasă,

Șoptește-n fereastră ca un pisălog.

Nici primăvara nu-i mai… sănătoasă

Și-așt

cineva mi-a furat ultima pagină din jurnalul meu intim

cu trei sute șaizeci de pagini

consemnasem acolo dezacordul meu față de tăietorii clandestini

de arbori

scrisesem apăsat despre politicieni și președinți

cozi de topor

despre Schweighofer

sigur fuseseră

Drumul  scurt şi drumul  lung 

Se-mpletesc pe undeva…          

Care-i calea ca s-ajung            

Pân la inimioara  ta?                

Eşti departe, dar te simt 

În parfumul unei flori.    

Nu , iubito , nu mă mint

Sufletu-mi  e în fiori      

Stropi de

(postarea precedentă)

Calul

Moto 1: „Regatul meu pentru un cal!" (William Shakespeare)

Moto 2: LE PLUS GRAND CABARET DU MONDE (click; Rosi Hochegger)

Și dacă am scris noi despre roată, trebuie să scriem și despre cal, deoarece civilizația roții este s