Blog

 
    
    
    
 am început ca să gândesc  
 vizând doar fapte noi -
 noaptea prietenă-mi era 
 articulând vorbe de soi... 
 
 doream să te întâmpin 
 inaugurând ceva special -
 zidind un gând prin cântec 
 aripă-a unui fapt real... 
 
 îți scri

mă simt în siguranță

    nu e totuna cu un sentiment de securitate

        aroma cafelei și gândul liber

            trecători încruntați

            ne privesc uneori din stradă

            bănuielile lor pot fi întemeiate

                   pe convingeri

Moale este, hrănitoare,
Ăsta pare disc de soare!
Mai demult trona pe masă,
Astăzi nu mai e aleasă!
Laptele-l servești cu fulgi,
Iminent afară fugi
Ghiftuit și balonat!
Ai băut bicarbonat?

e neplăcut să vezi în jurul tău alte chipuri

alți oameni

să te întrebi atunci unde sunt ceilalți

de ce-ai rămas doar tu pe insula aceasta

de singurătate

ca un nefericit Robinson Crusoe

printr palmieri și plante exotice

nu înțelegi cum s-a putut să rămâi în

Speranţa

Speranţa a venit cu trenul din Bucureşti. Cine este speranţa?! Un ghem de blană parcă tăvălit prin cacaoa cu lapte pe care un copil neatent a vărsat-o din cană.
Atunci, demult, îşi căuta destinul pe linia de troleu, iar norocul i-a surâs aş p

Jucând X și 0 cu viața (3)
Gabriela Mimi Boroianu
24.08.2017

își face apariția
ca un ghimpe în ochi
imediat soarele intră în eclipsă
toate apele lumii trec
și mă trec
provocând un tsunami
în stomacul meu

de cât venin scuipă în jur
ar muri otrăvită
de s-ar muș

Bolșevica

În nădușeala cu brumă pe dinți, las trădătorii de neam și țară de la televizorul subtil, o iau pe jos la deal… spre Nenciulești. La cocoana Lisandrina, semnalizez cu scânteia ideii spre deal, către Jghiburoasa. Ajung la curbă! Las în dreapta

Cruci bătrâne

Începe să intre primăvara în curte, dar pe mine mă dor durerile amintirilor.
Până și dealurile au amuțit, au îmbătrânit. Pădurile de la umerii lui... și ele au îmbătrânit.
N-are cine mai asculta cucii, mierlele...
Și colecționerul cimiti

Primăvara este anotimp sublim,

Adieri de vânt se-opresc în ramuri,

Soarele pătrunde sfânt prin geamuri;

E concert în crâng, urechile ciulim…

Briza nopții încălzește țărmuri,

Călduroasele veșminte le-azvârlim,

De răceli rebele n-o să mai bolim,

Beți suntem

pe cer muguri de lumină,

strălucesc printre florile albe.

înstelată este a nopții cortină,

îmi prinzi la gât două salbe.

pe banca noastră veche stam,

departe se aude un fulger,

cântecul nopții ascultam,

stelele se aprind toate pe cer.

noaptea se ascunde sub

Nu vreau să văd

Cum roșul din propriu-mi sânge

Mă privește.

Nu știu să ascult

Cum verdele din propriu-mi trup

Îmi vorbește.

Dar vreau și pot

Să mediez un dialog

Între clocotitorul sânge

Și tupeistul verde.

Cu audiența la apogeu

Constat puterea culorii

Din tru

Tu-mi ceri să uit

de furtuni şi de ploaie,

de ninsori și de vremea rea

te văd azi o umbră de nor

la marginea zării

sub un colț de stea

ascultă cum lupii

urlă în pădurea de argint

amurguri de vreme se sting

ninge la hotarele anotimpului

pleoapele sunt

      1.Epitaful unui afemeiat

Aici doarme Don Fănel

Gigolo de rang înalt,

Chiar de era golănel

Moartea l-a luat... instant.

2. „Literatul” fără... vină

De-ar fi tradus și el... poete

Poate era mai fericit

N-ar fi murit doar cu regrete

Putea fi însă... năuci

  
 









 


 azi... mai întorc o filă-a vremii
 cu degete de simțământ târziu -
 ce-mi tremură și iute cerne
 trecutul meu, ce-i un "pustiu"... 

 privesc dezamăgit la trenul
 ce-a alergat fără de teamă -
 trăgând vagoane către cerul
 ce-i

să nu-mi spui că ai mai vrea și o bucată de cer

pe lângă inima mea

ar fi prea mult

nu-mi cere ce nu-ți pot da și nu-ți poate da nimeni

lista ta de dorințe a ajuns la sfârșit

e timpul să te uiți și peste lista mea

scurtă

cu un singur punct

„primeștie-mă în su

M-am sculat de dimineață, copleșit de chef de viață,

Și vă spun cu cumpătare, despre-un lucru de mirare!...

Am citit cu interes, un document -  un eres,

Despre-o conspirație, nu doar peste nație,

Ci privind tot mapamondul – mare mi-a mai fost afrontul,

O

Spre veşnicia fără de hotar
E-un drum tăcut, istovitor, amar...
sunt timpuri gri, sunt lacrimi, e durere
Hotar de vers, poeme austere...

Îngeri în negru, să ne-nalţe, vin...
Parcă am şi uitat să suferim.
E lumea doar un petec de hârtie.
Stingheri plecăm

Am strâns cu grijă, într-un bol,
Vise, speranţe şi nămol...
Le-am frământat şi... iscusit,
Alt drum în viaţă miam croit.

Un drum cu spini, un drum mai greu -
Cărarea către Dumnezeu...
Şi spini... şi mii de bolovani,
Luat-au chipul de duşmani.

Dar ari

Îmi plânge inima în piept
Și sufletu-mi suspină,
Căci m-ai iubit...
Dar nu te-am vrut,
Și port atâta vină.

Că n-am simțit suflarea Ta
Și inima cum bate.
N-am chibzuit
Că apoi, cândva,
Voi regreta prin fapte.

Îmi pare rău,
N-am vrut să aud,
Chemar