Blog

  -Ce faci, Cris?

  M-am oprit o clipă în loc, cercetându-mi prietenul împotmolit în intersecție, în fața trecerii de pietoni, înmuiat de ploaia sobră și măruntă, pe un oarecare vârf a multelor coline întâlnite în Sarajevo.

  -Mă gândeam la locul de

Dacă cei doi chelneri și patronul ar fi avut harul citirii buzelor, tocmai ar fi aflat starea acestuia, însă văzură doar cum matahala ciupea cu cea mai mare finețe unul dintre sfârcurile blondinei pe care o avea în brațe.

-Fetelor, sunteți invitatele

-Nu mă lăsa aici, Buldozere! Lasă-mă oriunde, numai în pădure să nu mă lași!
Mașina se opri, lăsând-o să se apropie, însă nu prea mult, doar atât cât șoferul să se facă auzit:
-Lasă Prințeso, că aici o să-ți găsești prințul. Nu așa pățesc prințesele

 Urâtă noapte avuse, stearpă, insipidă, fără cine știe ce sentimente și cu multe semne de întrebare. Nici nu știa cum să catalogheze dulcile momente ale revederii. Maia nu îl așteptase așa cum o tot făcea de obicei: din toată sărăcia ei să îi încrope

Cu cât înainta în coloana care prinsese cu timpul forme gigantice, cu atât îi creșteau nerăbdarea și dracii. Dacă s-ar fi inventat un dispozitiv de măsurat nervozitatea și i s-ar fi luat starea, mercurul s-ar fi ridicat până la maxim și s-ar fi spart

-Nu mai tremura, Mihăiță mamă, că nu ești singur!!! E ultima oară când mai porți ștrămpălăi în vreun spectacol al „Teatrului Muzicant”!! Ți-o garantează Cimpoieșu...—ca apoi să urle și mai tare—Galeria-i a ta, Mihăiță!!!
Din tremurăturile și plecăci

Se mai distingeau doar foșnetele celor care se propteau cât mai confortabil în scaune, doamnele care își fixau gentuțele pe pulpe, câte un tuset izolat și, câte-o sămânță spartă între dinții vreunui nerăbdător, căci și aceștia, învolburați în bucuria

RĂZBUNAREA CIUDATĂ (tragicomedie neagră, partea întâi)

  Și parcă obscuritățile treptate ale zărilor îi solidarizau cu întunecimea feței. Mergea contra firii, cu capul plecat pe strada aproape pustie, și lua cu piciorul la rost toate cutiile și toate

ARTISTUL Vs. BANCA

Această istorisire este o pură speculație, o expunere fictivă, un pamflet, care trebuie tratat ca atare, dar vorba aceea, dacă nu aș fi trăit escapadele respective nu vi le-aș mai fi povestit, dacă în calitatea mea de călan bătrân c

„Facebookul ne uneşte! Am venit special din Italia ca să te văd. Uite că în sfârşit ne întâlnim...—îmi spunea zâmbind cu sinceritate persoana care stătea în faţa mea la masă, într-un restaurant medieval, în cadrul unui program artistic cu specific de

CEARTĂ ŞI ÎMPĂCARE

  Ciudat pământ, când trăieşti în el îl sudui de-l iau dracii şi când eşti departe de el îţi e dor. Nu trebuie s-o experimentaţi, că am făcut-o eu. L-am părăsit ca traficant de coca cola. Vigilenţii de la graniţă nu m-au crezut pe c

Timpul merge încet, apusul savurează cerul până la venirea nopții.Gândul și-a schimbat locul, acolo  sus, între stele. În  ritmul ceasornicului vechi caut în suflet urma pașilor pierduți. Sufletul păstrează multe cuvinte nespuse, lângă alte cuvinte c

iubire pe distanţe lungi

cum aştepţi

ani şi ani

un posibil suflet mat

dar nu ai temeri

pentru tine

deschid poarta mea

şi tu doreşti să fii aici

dar tu

trăiești într-un alt statut

este un fel de dragoste

care este rară

şi împărtășită de foarte puține ori

dragost

Boarea dimineții murmură pe țărm,

în jurul grămezilor de alge,

Valul înspumat scoici  culege,

pe fruntea noastră razele dorm.

Mireasma se ascunde în zori de vară,

valul atinge  curios frunțile sărate,

Mă privești  în ochi fără cuvinte,

printre raze un nor s

 









 mă gândesc la felul
 de a fi un alt fel -
 la mansarda minții mele
 furtuna trece printr-o
 „accidentală” gaură
 căci vrea
 oare ce vrea ?
 
 hai sictir !
 îi spun furtunii -
 îmi beau 
 cafeaua de dimineată
 și nu vreau să fiu

Când ai să mă dezvelești cu privirea
sub carnea mea
o să-mi rămână la orizontală coloana
catargul pietrificat cu inele unul lângă altul
după care se va înșuruba rădăcina de pir
o să te cert
că m-ai pierdut din ochi
și nu mi-ai răsădit în inimă un fir de t

Vă surâde libertatea câştigată? Astăzi cnut
Aprig biciuie spinare ca să vă trimită-n lut;
Sunteţi mici sau sunteţi mari, nu importă, ţara-i mică,
În van se zbate român abitir decât furnică;

Și vor fi imense biruri inventate din senin,
Căci e mare b

Copilul neființei

Viața doare tare
Plina de necaz
Și zborul meu e doar o sublimare
A unicei dorințe de extaz.

Ce te îngână
În trecerea-ți fugară pe sub cer

Privește-ți primăvara ofilită

Tenebrele chemării
Strivind sub semnul greu al întrebării

Din noianele de

Dacă sufletul îți tace
pe cărarea dintre clipe
ai putea să îi dai pace
căci nu poate să mai țipe.
Dacă sufletul îți tace,
dar se-aude glasul tău,
printre pietre clipa zace
uitând bine, făcând rău.
Dacă sufletul adoarme,
se trezește mai apoi...
Se ridică fără a