Mereu ni se aştern drumuri galbene
gri sau violete
Crăciunul surprinde în alb
născut în naşterea omenirii
intenţii aruncate
pe pământ cu rădăcini
Mereu ni se aştern drumuri galbene
gri sau violete
Crăciunul surprinde în alb
născut în naşterea omenirii
intenţii aruncate
pe pământ cu rădăcini
-Eu sunt prima care nu vreau să înţeleg... nu trebuie să te închizi în tine, în poezia şi lumea ta... cu timpul tot mai greu renunţi la acest univers creat, poate chiar artificial, de unde dacă nu vrei, nu vezi dincolo de geamuri.
-Şi lumea mea s-a
aş vrea să înţeleg
ceva de neînţeles
contrapunerea razelor solare
duşmănia universalităţii
Doamne
ai pierdut direcţia drumului nostru?!
dansezi şi cuvintele se caţără pe cioburi de corali
o pajişte verde veşnic brumată
atingerea începe aici
şi se săvârşeşte în altă ţară
păşeşti în gol şi te închide oglinda
să-ţi arate sinele în schimbare
atunci nu de mult
când mănuşile de box îţi aduci amin
Ca şi cum ar atinge pasărea apa de mătase din mers să simtă temperatura, ca şi cum ai aprinde aragazul la foc minim să pătrundă căldura elementele reci, ca şi cum ai avea o singură viaţă şi vrei dragoste la desert.
Nu te grăbeşti să stingi lumânarea,
Din copilărie te acaparează caruselul cu multe scaune zburătoare. Nu există nicio jucărie mai impunătoare decât caruselul. Dacă te urci pe el, nu vei uita niciodată că este prima încercare de zbor peste lume, peste tine, atunci te întâlneşti cu imagi
Rozul
nu-i o culoare, doar când circumscrie sânii tăi uşor adormiţi în plină căldură
imaginile se succed pe suprafaţa apei, tulburi nămolul din adâncuri
picioarele se spânzură acvatic, nu terestru, oricum nu ating solul
parcă solul ar fi întotdeauna sal
Maşina zbura spre o mică vacanţă cu tatăl şi fiul de şapte ani. Opelul maro sidefat spinteca aerul, ceaţa se ridica somnoros din vale, locul preferat de aşternut. Văzduhul lăptos parcă îi inunda cu o îmbrăţişare forţată, dar maşina, ca un cărăbuş ten
-Iarăşi ne-a murit o oaie! – striga mâhnit fermierul din Nouă Zeelandă, când a deschis uşa la casa lor micuţă.-Dar ce s-a întâmplat, tătucule? - întreba unul dintre băieţi.-Nu-mi dau seama nici eu ce le atacă, dar am observat că fiecare oaie ce a mur
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…Fulgii aleargă goniți de un vânt rece, Aud iar în văzduh vântul cum îar trece, În zare fulgii de zăpadă aleagă ușor,Pe Cerul rece apare repede un norișor. Ramurile toate ale bradului sunt albe, La streșinile casei sunt multe salbe,Parcă mai aud un…
Citeste mai mult…Primesc iar fulgii de zăpadă pe ferestră,Este zăpadă căzută și pe strada nostră,Iarna o poveste foarte frumoasă o știe,Când Cerul ninge imi scrie bine poezie. Iarna a scris printre ani o altă poveste, Știu că în toba ei o amintire dragă este, Gerul…
Citeste mai mult…Peste zăpada iernii Soarele a răsărit,Iar peste Pământ o altă iarnă a venit,Când văd o rază de Soare sunt fericită,Dar fulgii de zăpadă iarnă nu o ascultă. Craciunița pe geam este plină de viață, De fiecare ninsoare vântul iar se agață, Zăpada pe…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!