În zbor îmi înflorește poezia,
Sfidând elucubrații siropoase,
Mă roade, șerpuită, pân’ la oase,
Îmi dă răgaz să-mi gust „anomalia”.
Lumina-i printr-o geană îmi respiră,
Aștern silabe ca într-o vitrină,
Acord simțirea-mi adolescentină
La noul trend, vibrând pe vechea liră.
Creez cu-al meu „păcat” mezalianță,
În doi, singurătatea-i „mai” completă;
Nu e, din fericire, vreo rețetă,
Să-mi vindece ieșirea din uzanță.
În zbor îmi înflorește o aripă,
Cu versuri noi din gânduri colorate;
Mi-e scrisul mai aproape ca un frate,
De echinoxuri nu facem risipă...
-->
Comentarii
Vă mulţumesc mult, dragi prieteni (Lenuş Lungu, Dorina Pop, Maria Ciobotaru) pentru comentariile generoase!
Mulţumesc, Mihai Arsene, pentru semnul de lectură!
Cu admirație!
Poezia ta-i o floare
Ce-ncântă pe fiecare,
De aceea îndrăznesc
Să aplaud. Mulțumesc.
Frumoase versuri!