Ne-or pune împreună…





.
În vreme de nuntire, la pieptul tău plăpândă,
lumină fară lume întoarsă-n neiubire.
Mă laşi o stare vidă zidită-n viscolire,
ca nisipoasa ceaţă, când timpul tău inundă.

Întoarsă-n firul galben a prăvălirii zestre…
sudoare sacră-n iarba visărilor ce mor,
şi-n ăle lungi ecouri al gândului de dor,
mi-oi duce înflorirea, ca ziua prin ferestre

Un vis prelung, din blânda-ţi adormire,
tot mă zideşti sub pleoapa greu căzută,
un chip râvnit de umbra ta, ţesută
în spuma nopţilor târzii, neîmplinire!

O floare de zăpadă, la mitul tău, diurnă,
ne-or primeni pe rafturi; ţârâitoare urme,
ca vraja spartă-n ochiul cu zbaterea în spume,
frunzarele gândirii ne-or pune împreună.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • cu dragSmile.gif

  • Patricia, Camelia, va multumesc, pentru citire si aprecieri! ma bucur ca plac umilele mele versuri! cu deosebit respect

  • Frumos poem, ca toate celelalte, de altfel.Felicitari!

Acest răspuns a fost șters.
-->