Însetarea absolutului de sine

[Luminita Cristina Petcu]

Am trecut graniţa somnului, cu mai puţină naivitate şi poate mai puţin orgoliu,
depănînd prin labirint manierismul cosmic al frescelor de la Ajanta
şi amintirea unei insule ce înfloreşte cu brusca exuberanţă a liliacului alb,
cu ciorchini grei ca de zăpadă, cuvîntul de dincolo de cuvinte. După măsura îngerului.
Şi n-a rămas decît această poveste cu gustul tău dulce încercuit de melci albaştri,
obişnuiţi să suporte singurătatea noastră, inclusiv lucrurile
aşa cum sînt în aparenţa lor, la liturghia de duminică.
Altminteri în fiece vis pe care-l ascund în buzunar iarba încolţeşte împrumutînd memoria altora,
înainte de noi înşine, exact ca acelea pe care le păstram în sertare, zile-n şir spre sud,
altfel ce sens ar avea un ţărm pe care nu-l poţi uita?
Toate acestea sînt pentru mine atît de limpezi încît îmi pare că nu au nevoie de nici o explicaţie
şi de nici un efort de-a le vedea altfel.
De ce să privesc cerul în fundul unei fîntîni cînd pot să ridic privirea în care eşti numai tu,
infinitul ascuns în fiecare dintre noi, o fotografie în sepia teribil de dragă
la care nu vreau să renunţ niciodată, sfidînd orice lege a firii,
pentru simplul motiv că mai am nevoie de timpul despicat în două de ape,
de ziduri în care să ne înăbuşim ochii de piatră,
zîmbetul fragil din uşa dormitorului sau ceasul bătînd ora trei în fum gros de havană.
În vechiul port asurzit de valuri caut un drum alungit ca siluetele din pînzele lui El Greco printre sălcii,
o adresă în vîrful gîndurilor, un nume cu sufletul desculţ.

De ce trebuie mereu să te găsesc dacă nu te-am pierdut niciodată?

[Luminita Cristina Petcu]

Un soi de reconfigurare, desigur, pur subiectiv, Dan! Îţi mulţumesc pentru gînduri! Cu acelaşi drag! Lu

[Sprincenatu Dan]

De ce trebuie mereu să te găsesc dacă nu te-am pierdut niciodată?

Întrebare delicată cu un răspuns greu de dat....

Citit cu mare drag, Dan

[Luminita Cristina Petcu]

Vă mulţumesc pentru distinsele consideraţii Cu preţuire, stimată dnă Stăniloiu! Toate cele bune vă doresc!

[Delia Staniloiu]

Admiraţie pentru un text rafinat cu o multitudine de trimireri, un text profund şi analitic în care sinele e atent cercetat...

[Luminita Cristina Petcu]

Dle Muntean, vă mulţumesc pentru dar!

[Ioan Muntean]

[Luminita Cristina Petcu]

Dincolo de cuvint cautam propria forma de cunoastere, propriile aspiratii...

[Gordan Mircea]

mereu căutăm cuvîntul de dincolo de cuvînt...

[Luminita Cristina Petcu]

Cu mulţumiri pentru lectură şi aprecieri, dragă Lenuş!

[Lenuş Lungu]

Citit cu drag Luminiţa...Felicitări!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]